S-a încheiat a V-a ediţie a Masterclassului de la Zoiţani
Tinerii caută deseori să fie lăudaţi şi trăiesc din laude şi aprecieri. Poate, într-o oarecare măsură, lucrul acesta este explicabil. Tânărul vrea să facă fapte măreţe, să uimească lumea, să iasă în evidenţă şi această dorinţă de afirmare pentru mulţi este un motor care mişcă ambarcaţiunea. La început condus de slava lumii, tânărul se orientează greşit, dar cu trecerea timpului şi acumulând experienţe de viaţă, drumul se corectează, se orientează spre ceea ce merită şi rezistă. „Vai de cel al cărui nume este mai mare decât faptele sale“, spunea părintele Paisie de la Sihla. Pentru a descoperi drumul cel bun şi nerătăcit, tinerii din ATOR Zoiţani au organizat, în perioada 24-27 august 2016, un Masterclass pentru prietenii lor din celelalte filiale ATOR, prin intermediul căruia să se dobândească abilitatea săvârşirii faptei celei bune. Iar pentru a săvârşi binele este nevoie de înţelepciune. Întâlnirea s-a desfăşurat sub titlul generic „Credinţa fără fapte moartă este“.
„Binele nu este bine dacă nu este şi bine făcut“, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Pentru a face „bine“ binele, organizatorii au invitat 3 traineri din Bucureşti, pe dl Cristian Neguţ, dna Cristina Neguţ şi Alisia Damian. La aceştia s-au adăugat şi 5 formatori locali: Miruna Tupu de la ATOR Iaşi, Roxana Chebac de la ASCOR Iaşi, Cristian Tofan din ATOR Bucecea şi părinţii Ioan Cojocaru şi Marius Pîjîn. Cu ajutorul formatorilor, tinerii au învăţat cum să gestionze un conflict, să lucreze în echipă, să se implice activ în societate, să vorbească în public, să realizeze articole şi filme media şi să înveţe să fie animatori şi organizatori în taberele de vară din eparhie.
Procesul de învăţare a fost combinat cu activităţi ce ne-au adus aminte de anii copilăriei. „Zoiţani Bound“ ne-a scos din imobilitatea sălii de curs şi ne-a lansat într-un concurs ce s-a desfăşurat pe teritoriul satului, implicând şi sătenii în probele ce ni s-au dat.
Ziua de 26 august ne-a găsit în satul vecin, Adăşeni, unde participanţii au pregătit un moment artistic, un tort şi un foc de tabără. Şi aici au fost prezenţi credincioşii din parohie, întregind bucuria noastră. Am simţit că suntem o familie mare, creştini cunoscuţi şi necunoscuţi, români calzi şi bucuroşi de oaspeţi.
În ziua de 27 august am dezvoltat versetul „Credinţa fără fapte moartă este“. Am răspuns întrebărilor: „De ce trebuie să ne dovedim credinţa prin fapte? Care este motivul pentru care ne este ruşine să ne facem semnul Sfintei Cruci când trecem pe lângă o biserică? Ne-am răspuns unul celuilalt vorbind despre fricile care opresc gândul să devină faptă. Credinţa noastră creştin-ortodoxă ne invită să armonizăm cuvântul cu fapta, să nu spunem ceva şi să fim altceva.
Ne-am despărţit cu speranţa că ne vom revedea la cea de-a VI-a ediţie a Masterclassului de la Zoiţani, dar şi la Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi din toată lumea ce va avea loc la Iaşi în anul 2017. Ne va fi dor de zmeii pe care i-am înălţat asemenea rugăciunilor noastre, ne va fi dor de căldura voluntarilor din ATOR Zoiţani, ne va fi dor de moderatorii noştri, însă, cel mai mare dor rămâne dorul de Dumnezeu cel mai adesea nerostit, neexprimat, dar existent în inimile fiecărui tânăr.
Mulţumim părintelui paroh Ciprian Strâmbu, gazda noastră, care, la final, ne-a îndemnat să rămânem aproape de Hristos prin Sfintele Taine şi implicarea vie în Biserică şi să ne mărturisim credinţa prin fapta noastră bună.
Andreea Ţuţuinu de la ATOR Tg. Neamţ ne-a mărturisit: „Am revenit cu încredere la Zoiţani şi anul acesta, cu convingerea că Masterclassul de formare de aici ne va ajuta să construim temelia generaţiei din care fac parte, atât prezentul, cât şi viitorul societăţii, dar şi de recunoaştere a unui trecut demn, pentru generaţiile următoare. Şi într-adevăr nu m-am înşelat. Cuvântul care caracterizează cel mai bine cele patru zile, după părerea mea, este ECHILIBRU, deoarece au fost îmbinate atât de bine activităţile cu rol formator, cele specifice tinereţii, jocului, cât şi cele duhovniceşti, ce au încununat întreaga noastră întâlnire. Atelierele şi cele opt sesiuni au reuşit să acopere nevoile cu care ne confruntăm în momentul de faţă, dar acest lucru nu ar fi avut nicio finalitate fără nişte moderatori pricepuţi şi deschişi. Pot afirma din nou că la sute de kilometri de casă, la Zoiţani, m-am simţit acasă, pentru că nu am simţit că eforturile organizatorilor au fost depuse pentru participanţi, ci am simţit că au fost depuse ca pentru propria lor familie. Nădăjduiesc că tot ceea ce am fost învăţaţi la Zoiţani să ne conducă mai departe pe drumul anevoios al vieţii de tânăr - mădular viu în Trupul lui Hristos, ca astfel să ajungem la destinaţia vieţii creştinului“. (Bostan Raj-ATOR Iaşi)