„S-a stins ca o lumânare de ceară curată, răspândind în jur lumină binefăcătoare“

Părintele Petroniu Tănase a fost un teolog profund, un trăitor al vieţii isihaste, un duhovnic căutat de lume şi un nevoitor exemplar al vieţii călugăreşti. L-am văzut îndeaproape vreme de 15 ani, timp în care, vară de vară, mi-am oprit paşii la ctitoria lui Nifon şi Nectarie de la Prodromu. La prima mea vizită la Prodromu, nu mi-am putut stăpâni lacrimile pentru starea deplorabilă în care se găsea schitul, aflat în ample reparaţii. Slujbele se făceau într-un paraclis şi călugării duceau cu greu lipsurile chiar pentru lucrurile de strictă necesitate. Am văzut cu ochii mei transformările radicale ale clădirilor schitului, dar şi ale vieţii spirituale, asupra căreia veghea spiritul gospodăresc şi părintesc al celui plecat dintre noi, al celui care s-a stins ca o lumânare de ceară curată, răspândind în jur lumină binefăcătoare. Aşa am avut ocazia să cânt în strana dreaptă, unde eram invitat, şi am putut aprecia calităţile sale de bun cântăreţ, dublate de un bun şi cuvios liturghisitor. Prin bunăvoinţa sfinţiei sale, m-am bucurat de marele avantaj de a avea la îndemână cheile vastei biblioteci a schitului, unul dintre marile depozite de carte veche românească şi de manuscrise muzicale ale unor psalţi români cunoscuţi şi mai puţin cunoscuţi. Datorită acestei înţelegeri a acestui cărturar cu un larg orizont cultural, am reuşit să public cataloagele acestui impresionant tezaur în limba română, sub forma unei lucrări intitulate "Tezaur românesc din Muntele Athos", premiată recent de Academia Română. Am fost onorat de părintele Petroniu să îmi prefaţeze cartea rezultată din aceste investigaţii: "Cântările Sfintei Liturghii ale lui Nectarie Protopsaltul din Sfântul Munte Athos". Păstrez cu sfinţenia cuvenită o scrisoare de mulţumire pentru acest volum pe care i l-am dăruit.

M-am bucurat de îndelungate discuţii la umbra chiparoşilor plantaţi de ctitorii schitului, Nifon şi Nectarie, privind starea spirituală şi culturală a vieţii bisericeşti din ţară. Îi descifram în ochi bucuria la ştirile despre reîntoarcerea la starea de normalitate a vieţii spirituale din România. Am tresărit de bucurie când am găsit în Athos "Rugăciunea inimii" pusă pe note de Paul Constantinescu şi scrisă de mâna părintelui Petroniu. De asemenea, m-am bucurat când am găsit creaţii muzicale ale părintelui Petroniu, inspirate din melodiile colindelor. Fără îndoială că prin trecerea la cele veşnice, comunităţile româneşti din Sfântul Munte Athos şi monahismul românesc înregistrează o mare pierdere. Mă poate consola doar faptul că îndată îl va întâlni, pe cealaltă lume, pe confratele său ieromonah Dionisie Ignat, împreună cu care a format doi dintre stâlpii monahismului athonit şi românesc. (Vasile Vasile, muzicolog)