Să avem minţile mereu îndreptate spre Dumnezeu

Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. Matei 11, 27-30

Atât slujba rânduită pentru cinstirea unui sfânt, cât şi fragmentul biblic citit în cadrul slujbei ne oferă temeinice motive de a medita la rostul vieţii noastre. Când ne punem nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, toate încercările acestei vieţi le simţim a fi motive de încurajare. Astfel, Domnul Iisus Hristos ne spune că jugul Său este bun, iar povara Sa este uşoară. Fiecare dintre noi duce pe umeri povara fiecărei zile a acestei vieţi. Cei care îşi înalţă privirea spre cer se bucură, însă cei care privesc doar spre banalul cotidian se întristează. Între cei care au urmat această poruncă a Mântuitorului amintim şi pe sfântul prăznuit astăzi, Cuviosul Dimitrie cel Nou. Sfântul Serafim de Sarov aşa ne învaţă: „Cel care-L iubeşte pe Dumnezeu se socoteşte a fi călător pe acest pământ. Spre Acela îşi ţinteşte continuu mintea şi inima”.