„Să înțelegem cu mintea imnurile pe care le cântăm”
Specifică Bisericii Ortodoxe este muzica bizantină sau psaltică, ce îmbracă în veşmânt melodic imonografia liturgică a cultului bisericesc. „Datorită acestui fapt, principalul scop al ei nu este desfătarea auzului, ci înţelegerea pe deplin a imnurilor care se cântă și trăirea profundă şi participarea la viaţa liturgică” (pemptousia.ro). Funcţia principală a muzicii bisericeşti este redarea înţelesurilor adânci ale imnografiei: „Să înțelegem cu mintea imnurile pe care le cântăm” (Sfântul Grigorie al Nyssei).
Spre exemplu, astăzi, la strană în Biserica Ortodoxă, la slujba Utreniei, se cântă un imn de laudă închinat Maicii Domnului ce exprimă sintetic teologia ortodoxă mariologică: „Pe tine, Fecioară, ca pe ceea ce singură între femei ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omeneşti te fericim; că Focul Dumnezeirii întru tine S-a sălăşluit; şi ca pe un prunc ai hrănit cu lapte pe Făcătorul şi Domnul…” Acest imn ne prezintă imnografic formulările dogmatice de la Sinodul al 3-lea Ecumenic din Efes (431) legate de Maica Domnului, şi anume: că ea este Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară. Preasfânta Fecioară Maria este cea care L-a născut pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, fiind fecioară înainte de naştere, în timpul naşterii şi după naştere: este Pururea Fecioară.
Întreaga învățătură ortodoxă despre Preasfânta Fecioară Maria poate fi rezumată în cele două nume ale ei: Maică a lui Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria. Această învăţătură de credinţă mariologică în Biserica Ortodoxă stă în strânsă legătură cu teologia hristologică, adică învăţătura despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi despre mântuirea neamului omenesc. Persoana Sfintei Fecioare Maria în Ortodoxie nu este separată de Fiul ei, Mântuitorul Iisus Hristos, pentru că întreaga ei cinstire vine din faptul că este Maica Domnului. Imnograful exprimă pururea fecioria Preasfintei Maria care este Maica Domnului pentru că-L naşte pe Dumnezeu. În ea S-a sălăşluit la Buna Vestire „Focul Dumnezeirii” şi după Naşterea Domnului L-a hrănit „cu lapte pe Făcătorul”. De aici vedem exprimată în primul rând Întruparea Fiului lui Dumnezeu în pântecele Fecioarei, iar în al doilea rând, că ea s-a învrednicit să-L hrănească pe Cel prin care a fost creată lumea: Tatăl creează lumea prin Fiul în Duhul Sfânt, formula teologică a Sfântului Vasile cel Mare, prin care exprimă dogmatic modul în care Preasfânta Treime creează lumea. De aceea o cinstim pe Maica Domnului şi ne rugăm ei cerându-i ocrotire în necazuri şi nevoi.
Văzând toate aceste aspecte teologice din cântarea de la Utrenia de azi, înţelegem că este foarte important ca psaltul, atunci când interpretează un text imnografic, să aibă în prim plan conţinutul imnului şi în planul doi partea muzicală. Creştinii prezenţi la slujbă trebuie să înţeleagă cuvintele imnografiei liturgice şi să nu rămână doar la frumuseţea interpretării psaltice.