Să mulțumim Domnului pentru toate!
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a V-a la Mucenița Iulita, VI-VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 106-108
„Cel înțelept poate să înalțe binefăcătorului Dumnezeu nenumărate mulțumiri în întreaga sa viață și în orice stare s-ar găsi. Dar așa cei mai mulți oameni fac la fel cu cei nemulțumitori: disprețuiesc cele ce au și doresc cele ce le lipsesc; nu numără pe cei din urma lor, spre a mulțumi Binefăcătorului pentru cele ce au, ci, prin comparație cu cei dinaintea lor, socotesc cât le lipsește și se supără și se necăjesc din pricina bunurilor altora, ca și cum aceia i-ar fi lipsit de propriile lor bunuri.
Robul e nemulțumit că nu-i liber. Cel născut liber e nemulțumit că nu s-a născut în altă țară mai cu vază, că nu-i dintr-o familie renumită prin noblețe, că nu-și poate număra neamul până la al șaptelea străbun, care să fi fost celebru crescător de cai de cursă sau care să-și fi cheltuit averea în luptele de gladiatori. Cel de neam slăvit se plânge că nu-i putred de bogat; cel bogat se întristează și se jelește că nu-i stăpân peste orașe și popoare; generalul se plânge că nu-i împărat, împăratul se plânge că nu stăpânește toată lumea de sub soare, ci mai sunt încă popoare nesupuse sceptrului său. Toate acestea îi conving că nu trebuie să mulțumească Binefăcătorului pentru ceva.
Noi însă, lăsând la o parte supărarea pentru cele ce ne lipsesc, să ne învățăm să mulțumim lui Dumnezeu pentru cele ce avem. În împrejurările grele ale vieții, să spunem înțeleptului Doctor: Întru necaz mic, pedeapsa Ta spre noi (Isaia 26, 16). Să spunem: Bine este mie că m-ai smerit! (Psalmi 118, 71). Să spunem: Suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice de slava care ni se va descoperi (Romani 8, 18). Să spunem: Puțin am fost bătuți pentru cele ce-am păcătuit! (Iov 15, 11). Să rugăm pe Domnul: Ceartă-ne, Doamne, dar cu judecată, nu cu mânie! (Ieremia 10, 24); Fiind judecați de Domnul, suntem pedepsiți, ca să nu fim osândiți împreună cu lumea (I Corinteni 11, 32).
Dacă ducem o viață strălucită, să spunem cuvintele lui David: Ce voi da în schimb Domnului pentru toate câte mi-a răsplătit mie? (Psalmi 115, 3). Ne-a adus de la neființă la ființă; ne-a cinstit cu rațiune; ne-a dăruit meseriile ca ajutoare ale vieții; ne scoate hrana din pământ (Psalmi 103, 16); ne-a dat animale ca să ne slujească (Facerea 1, 28); pentru noi, ploile; pentru noi, soarele; pentru noi, frumusețile munților și ale șesurilor; pentru noi sunt pregătite refugiile din înălțimile munților; pentru noi curg râurile; pentru noi izvorăsc izvoarele; pentru noi se întinde cât vezi cu ochii marea, pentru a face comerț; pentru noi, bogățiile din mine și tot felul de desfătări. Toată creația ne oferă daruri, datorită harului bogat și îmbelșugat făcut nouă de Dumnezeu, Binefăcătorul nostru.
Dar pentru ce să vorbim de binefacerile cele mici ale lui Dumnezeu? Pentru noi, Dumnezeu între oameni (Baruh 3, 38); pentru trupul cel stricat Cuvântul S-a făcut trup și a locuit între noi (Ioan 1, 14).”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)