Să nu dorim nimic în locul iubirii lui Hristos

Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm? Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Ioan 6, 48-54

Citind cuvintele pericopei evanghelice de astăzi, ne putem întreba: Mă număr şi eu printre cei care vor moşteni viaţa veşnică? Străduindu-ne să fim pe drumul sfinţeniei, Domnul Iisus Hristos ni se alătură aşa cum s-a apropiat de Luca şi Cleopa şi ne hrăneşte cu darurile Învierii Sale. Mântuitorul vorbeşte despre Sine ca despre piatra cea din capul unghiului, El fiind fundamentul vieţii fiecărui om. Sfântul Apostol Pavel ne arată că omul credincios contribuie la mântuirea sa cu fapte bune şi cu o credinţă puternică. La acestea, Dumnezeu adaugă harul Său, cel care ne sfinţeşte şi ne călăuzeşte spre viaţa veşnică. Prin cuminecarea cu Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al Mântuitorului, devenim hristofori, adică purtători de Hristos. Părintele Porfirie Kavsokalivitul ne învaţă: „Iubiţi-L pe Hristos şi să nu vreţi nimic în locul iubirii Sale”.