„Să nu învăţăm religia ca pe o poezie, ci să o trăim“

Vlad Alexandru Cristian este elev în clasa a VIII-a la Colegiul Naţional Bilingv "George Coşbuc", din Bucureşti, şi câştigător al locului al doilea la olimpiada de religie, faza naţională. Deşi este atras de studiul materiilor cu profil real, îi place foarte mult religia. Nu se dă în lături de la nici o ocazie de a-şi mărturisi credinţa. Despre credinţa sa ne-a vorbit şi nouă în interviul ce urmează.

Până la faza naţională a olimpiadei de religie, ai mai susţinut trei examene la etapele pe şcoală, pe sector şi pe municipiu. Care a fost cel mai greu examen şi de ce? Faza naţională, fiindcă ni s-a cerut partea mai profundă a lucrurilor. Ne-au cerut înţelesurile unor citate din Sfânta Scriptură şi din vieţile sfinţilor. Ne-au pus să reflectăm asupra virtuţilor teologice ale lui Iov, cum se mai regăsesc în ziua de astăzi şi să spunem dacă oamenii încă le mai pot avea. Şi tu cum ai abordat tema aceasta? Am spus că încă le mai putem avea, fiindcă religia nu se schimbă după vremuri, pentru că Dumnezeu este neschimbat. Dacă tehnologia evoluează, credinţa nu se schimbă în nici un fel. Fiecare virtute îşi găseşte locul în societate. Deşi acum este mult mai greu să le ai, din cauza tuturor ispitelor care ne înconjoară, totuşi sunt oameni care au aceste virtuţi ale lui Iov. Spre exemplu, sfinţii contemporani, preoţii, monahii. Profesoara se roagă pentru elevi Cum e la ora de religie în şcoala unde înveţi tu? E o atmosferă calmă. Fiecare copil este învăţat să gândească mai mult, să nu înveţe papagaliceşte lecţia. Fiecare oră începe cu o rugăciune şi se termină tot cu o rugăciune. Doamna profesoară de religie Magdalena Olah ne-a învăţat foarte multe lucruri despre post, rugăciune şi semnificaţia lor, despre Sfânta Treime şi despre fiecare persoană a Sfintei Treimi. Chiar dacă unii elevi erau atei, încet, încet au devenit credincioşi datorită ei. Mulţi nu aveau duhovnic, iar ea i-a ajutat să-şi găsească ducându-i la biserică şi rugându-se pentru ei. Pe tine cu ce te-a ajutat doamna profesoară? Mi-a întărit credinţa şi mi-a răspuns la întrebările al căror răspuns nu îl ştiam. Tot datorită ei am şi ajuns la faza naţională la religie. Te rog să ne vorbeşti despre credinţa ta. Cred cu adevărat în Sfânta Treime, în fiecare persoană a Sfintei Treimi şi în comuniunea dintre acestea. Ştiu că m-au ajutat şi că mă vor ajuta mereu, şi chiar dacă sunt într-o situaţie grea, eu tot cred că mă ajută. Cred în raţiunea necunoscută şi ascunsă a lui Dumnezeu, care rânduieşte să mi se întâmple mult bine, chiar dacă voi fi şi în situaţii grele, dificile. Prin urmare, în lucrurile acestea nu credeai cu o aşa de mare tărie până să le studiezi la ora de religie? Da. Mereu m-am gândit că atunci când mi se întâmplă ceva rău sau când sunt răcit, bolnav, este din cauză că am făcut ceva rău. Dar la ora de religie am învăţat că nu acesta e motivul, ci că Dumnezeu vrea să ne întărească în credinţă. Vreau să le explic oamenilor adevărurile de credinţă cu ajutorul ştiinţei Ai avut ocazia să le vorbeşti şi altora despre religia creştin-ortodoxă? Da, deoarece în şcoala noastră sunt elevi de diferite naţionalităţi şi religii cu care am putut să dezbat diferenţa între religii, înţelegând că religia ortodoxă nu are nici o întrebare la care să nu răspundă şi nu este nimic greşit în ea. Cum se desfăşoară aceste discuţii din şcoala voastră? Apar incidente între voi sau este un dialog liniştit şi paşnic? Este un dialog liniştit şi paşnic, cu toate că uneori ne mai răstim unul la celălalt. Câteodată ne şi contrariem mai dur, dar până la urmă ajungem la un consens. Nu am ştiut mereu răspunsul la întrebările pe care mi le-au pus ei, dar am căutat în cărţi, am întrebat pe duhovnicul meu şi pe profesoara de religie, astfel încât să le pot răspunde şi să putem întreţine un dialog. La ce olimpiade ai mai participat? La matematică, chimie, engleză. Am fost şi la înot, la concursurile naţionale şi internaţionale. Anul acesta am ajuns la matematică până la faza pe municipiu, dar am renunţat pentru că examenul era în aceeaşi zi cu cel de la religie. Mă simţeam mult mai bine pregătit la religie. Simţeam că pot să discut mult mai liber despre religie. Tatăl tău ţi-a propus să studiezi teologia la seminarul teologic. Tu ce ai ales? Vreau să studiez un profil real. Ori ştiinţe, ori matematică-informatică, pentru ca să ajung cercetător în fizică şi genetică sau medic. Vreau să le explic oamenilor adevărurile de credinţă cu ajutorul ştiinţei, să le explic că la problemele la care nu poate răspunde ştiinţa răspunde religia. Deoarece ştiinţa nu se contrazice cu religia, ci religia a fost la început, iar ştiinţa doar ajută la descoperirea şi înţelegerea Bibliei. Şi astfel, foarte mulţi oameni, în special atei, se vor întoarce la credinţă. Şcoala fără religie Vreau să îţi imaginezi că în şcoală nu s-ar face religia. Cum crezi că ar fi şcoala? Mi-am imaginat de multe ori. În primul rând ar avea mai puţin înţeles, fiindcă, dacă nu studiem religia, nu vom mai şti aproape nimic despre credinţa noastră şi încet, încet ne vom abate de la ea, ajungând până la ateism. Aşa cum spune acea sintagmă populară "Crede şi nu cerceta". Ei bine, aceasta este greşită fiindcă chiar Dumnezeu a spus "Căutaţi căile Mele", şi a mai spus că este foarte bine şi frumos "să căutaţi ce v-am spus Eu". Astfel, dacă nu am avea religie în şcoală, n-am mai cunoaşte scopul vieţii noastre. Pentru că în primul rând trebuie să îl preamărim pe Dumnezeu, apoi să căpătăm mântuirea. Dacă n-ar fi religie în şcoală, crezi că ar fi alta relaţia între elevi şi între elevi şi profesori? Sau n-ar fi nici o diferenţă? Ar fi o mare diferenţă. Religia te învaţă să fii bun cu aproapele tău, să-l respecţi, să-ţi respecţi profesorii, să-ţi respecţi colegii, să-i ajuţi, să fii bun cu ei. Dar dacă elevii nu ar mai învăţa despre aceste lucruri, nu s-ar mai putea purta civilizat unii cu ceilalţi şi nu şi-ar mai putea respecta profesorul. Dar în mass-media apar multe cazuri de elevi violenţi. Tu ce părere ai despre ei? Sunt unele grupuri de elevi care-i fac şi pe ceilalţi să fie răi, după vorba "mărul stricat strică celelalte mere". E mult mai uşor să ispiteşti pe cineva şi să păcătuieşti decât să faci un bine. Însă cu timpul, copiii îşi dau seama că, dacă fac rău, primesc rău şi dacă fac bine, primesc bine. Astfel, gândul lor îi va trimite la ora de religie şi vor înţelege că nu au de ce să facă rău, nu au de ce să păcătuiască. Nu este nici un scop avantajos pentru ei să cadă în ispită şi în patimi. Aşa se vor îndrepta. Ce sfaturi le dai elevilor care citesc acest articol? Să nu înveţe religia ca pe o poezie, ci să o trăiască. Nu trebuie neapărat să ştim foarte multe lucruri, ci trebuie să le simţim, să ştim ce înseamnă şi să cunoaştem semnificaţia lor, pentru ca să aplicăm învăţătura pe care am citit-o şi pe care am extras-o din toate cărţile şi din citirea Sfintei Scripturi. Să aplicăm în viaţa de zi cu zi, căci altfel ora de religie nu ar mai avea sens, ar fi totul în zadar. "După Spovedanie pot să învăţ mult mai repede" Vlad Alexandru spune că are o relaţie foarte apropiată cu duhovnicul său, pr. Vasile Gavrilă de la Biserica "Sfântul Nicolae" - paraclis universitar, din Bucureşti. "Eu încerc să merg cât mai des la părintele duhovnic pentru a-l întreba cum să rezolv anumite probleme din viaţa mea, cum să reacţionez în anumite situaţii fără a-l supăra pe aproapele meu, sau pe părinţi, sau fără a-mi încărca conştiinţa cu păcate. Încerc să merg o dată la două-trei săptămâni. În general vorbim la Sfânta Spovedanie." Şi întotdeauna îl ajută foarte mult întâlnirea cu părintele duhovnic. "După Spovedanie mă simt mult mai uşurat. Pot să învăţ mult mai repede. Nu mai sunt obosit. Parcă mă simt ca nou."