„Sacrificiul la feminin a fost mare în comunism”
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat la sediul Institutului Cultural Român (ICR) din București, pe 8 martie, de la ora 18:00, conferința „Femei în comunism - Destine individuale şi colective”. S-a vorbit despre amprenta lăsată de regimul totalitar în viețile femeilor, despre suferințele celor din închisori, rezistența și strategiile lor de adaptare în acei ani.
Evenimentul a fost moderat de Radu Preda, președintele executiv al IICCMER, care a subliniat că „elogiul femeii din perspectiva acestei perioade nu poate fi încheiat niciodată pentru că sacrificiul la feminin a fost foarte mare în comunism, femeile fiind de multe ori mai bărbate decât bărbații”.
Publicul, format mai ales din tineri, a putut audia mărturiile cutremurătoare ale fostei deținute politic Nina Moica, dar și evocarea pe care scriitoarea Ioana Pârvulescu a făcut-o Monicăi Lovinescu, reprezentantă de seamă a exilului românesc, și relatarea unor episoade esențiale ale poveștii de viață și dragoste dintre scriitorul Ion D. Sârbu și soția sa, Elisabeta. La conferință a participat și vicepreședintele ICR, Mirel Taloș, care a salutat inițiativa acesteia, considerând-o instructivă și foarte utilă în „a împiedica uitarea istoriei recente a poporului român”.
Scurtul film documentar ce a fost proiectat în deschiderea serii a cuprins mărturiile câtorva femei care au suferit în temnițele comuniste, emoționând până la lacrimi publicul. Empatia și respectul pentru astfel de trăiri de după gratii s-au produs și când Nina Moica a povestit câteva din episoadele ce au marcat-o în cei 5 ani de închisoare. Era elevă de 16 ani când, în 1959, pentru că făcea parte dintr-o organizație de tineret, iar niște colegi luaseră arme de la un ocol silvic, a fost condamnată și închisă, împreună cu aceştia. A trecut prin închisorile de la Târgu Mureș, Jilava, Arad și Oradea.
„Am cunoscut în închisoare multe femei chinuite, soții de foști miniștri, țărănci care s-au opus colectivizării, femei arestate pentru că erau rude sau cunoștințe ale unor luptători anticomuniști... Am cunoscut-o pe Lilica Preduț, care a născut la Văcărești în niște condiții mizere... Am cunoscut în închisoare studente, dar și femei care fuseseră arestate la începutul anilor ‘50. Aveam remușcări mari pentru că l-au arestat și pe tata, și mie și lui ne-au dat câte 20 de ani, iar mama a avut mult de suferit acasă. Bărbații au avut norocul să aibă preoți în celule, iar noi nu aveam decât câteva călugărițe, dar singura noastră speranță era tot în Dumnezeu. Ne rugam și speram...” Destinul i-a fost marcat și după eliberare, pentru că nu s-a putut căsători decât tot cu un fost deținut politic, în plus, și-a găsit foarte greu de lucru după aceea.
Scriitoarea Ioana Pârvulescu, care a cunoscut-o pe Monica Lovinescu - vocea de la Radio Europa Liberă care era pentru români egală cu libertatea - a citit un fragment de proză despre plecarea și întoarcerea din exil a acesteia.
Clara Mareș, istoric la IICCMER, a studiat vreme de trei ani arhivele fostei Securități pentru a afla date despre I.D. Sârbu, scriitorul urmărit și hărțuit pentru opoziția sa față de regim, iar din cercetările sale a rezultat o carte. Cunoscând-o pe soția sa, Elisabeta, cercetătoarea a aflat și despre felul în care oamenii regimului trecut călcau cu bocancii în intimitatea unei căsnicii și a vieții particulare în general. Cei prezenți la conferință au aflat despre rolul protector pe care Elisabeta Sârbu l-a avut în raport cu soțul său, scriitorul, ajutându-l astfel să-și continue opera, chiar dacă scria doar pentru sertar, în acei ani publicarea fiindu-i interzisă.
În încheiere, Radu Preda a mai spus că dorește ca, împreună cu puținii supraviețuitori ai închisorilor fostului regim, să realizeze o continuitate a memoriei lucrurilor pe care aceștia le-au trăit, sugerând înființarea în București a unui muzeu care să adune mărturiile.