Săptămânalul „Lumina de Duminică” la ceas aniversar

„Lumina de Duminică”, 20 de ani de intensă și rodnică lucrare mediatică

Activitatea de arhipăstor a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel a inaugurat o perioadă din Istoria Bisericii Ortodoxe Române de multiple și profunde schimbări academice, pastorale, misionare, administrative și culturale. După un regim comunist totalitar, ce a încercat fără succes să distrugă sentimentul religios din sufletul uman, creat el însuși după „chipul și asemănarea” Părintelui ceresc (Fac. 1, 26), Ortodoxia românească a întâmpinat și a avut de înfruntat noi provocări, nu doar materiale, economice ori sociale, ci şi morale și spirituale.

Cu un simț al istoriei și o intuiție duhovnicească excepțio­nale, Părintele Patriarh Daniel, mai întâi în calitatea sa de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a înțeles că, în noul climat creat, Biserica trebuie să transforme lăuntric societatea în proces de secularizare și indiferentism, venind în întâmpinarea frământărilor lumii contemporane, alinând neliniștile ontologice ale sufletului uman, prin cuvânt și prin faptă, prin Liturghie și rugăciune, prin slujire și dăruire.

Între inițiativele cele mai ­înalte și rodnice ale Preafericirii Sale, un loc aparte îl ocupă apariția „Ziarului Lumina” și înființarea postului de radio ­Trinitas, cu frecvențe în întreaga țară, precum și postul Trinitas TV, alinare și mângâiere pentru creștinii iubitori de viață duhovnicească înaltă, aflați însă în momente de încercare și de suferință.

Prin toate acestea, credința ortodoxă a păstruns în casele și în sufletele celor iubitori de viață spirituală înaltă, ce caută să pătrundă sensurile profunde ale vieții, să își însușească adevărurile creștine, care, apoi, să le înfrumusețeze viața și să le înnobileze ostenelile duhovnicești.

Între aceste mijloace de propovăduire a dreptei credințe, săptămânalul „Lumina de Duminică” este o publicație de mare valoare teologică și duhovnicească, ajuns acum la moment aniversar, împlinirea a 20 de ani de neîncetată activitate.

O simplă trecere în revistă a conținutului acestei publicații ortodoxe, pe parcursul celor 20 de ani de intensă și rodnică lucrare, ne ajută să observăm că studiile, articolele, predicile, meditațiile, cronicile, recenziile și, în esență, toate materialele publicate pe parcursul acestor ani au fost semnate de per­sonalități de excepție din lumea ortodoxă, nu doar din spațiul Ortodoxiei românești, ci din întreaga lume creștină. Per­sonalități bisericești, dar și din lumea academică și culturală, de maximă autoritate științifică și probitate morală. Alături de valoarea intelectuală și spirituală a materialelor găzduite în rubricile atât de variate ale cotidianului creștin, o altă notă esențială o constituie deschiderea față de societate, radiografiile alcătuite și soluțiile propuse constituind adevărate puncte de reper pentru societatea actuală și pentru omul recent.

Totodată, deschiderea spre problemele societății și ale sufletului uman din zilele noastre este dublată de caracterul interdisciplinar al publicației, ea construind adevărate punți de legătură între știință și credință, între teologie și cultură, între civilizație și spiritualitate.

La acestea se adaugă acu­ratețea punctelor de vedere și frumusețea limbajului, un limbaj edificator și cu o profundă finalitate duhovnicească. Toate acestea, întărite printr-un format ce are în centrul său icoana ortodoxă, adevărată fereastră spre cer, care, prin sfinții zugrăviți, ne conduce spre idealul transfigurării lumii și a trupului, sub razele desă­vârșitoare ale harului dumnezeiesc, prioritate morală, cultivată cu precădere de redacția ziarului.

În calitate de colaborator cu adevărat „privilegiat” al publi­cației, mulțumesc lui Dumnezeu pentru inspirația revărsată asupra Părintelui Patriarh de a pune bazele acestor noi forme de propovăduire a frumu­seților credinței ortodoxe, atât de necesare și de actuale, felicităm fiecare ostenitor al publicaţiei pentru lucrarea folositoare și înalt roditoare, desfășurată „cu timp și fără timp” și avem convingerea că fiecare cititor va descoperi, în paginile lui de altădată, dar și în cele care vor urma, cuvinte cu putere multă, spre statornicirea în bine și spre mântuire.

Întru mulți și rodnici ani, spre slava lui Dumnezeu și spre folosul și zidirea duhovnicească a tuturor iubitorilor de frumos spiritual!

(Pr. prof. univ. dr. Ioan C. Teșu)

„Lumina de Duminică” - o cunună de cuvinte a Ortodoxiei românești 

Simbolismul luminii este unul complex și fascinant. Lumina reprezintă binele, viața, dragostea, vitalitatea, splendoarea spiritului și, în cele din urmă, înțelepciunea omului. În forma sa ultimă, desăvârșită, lumina este simbolul realității ultime, absolute. Toți zeii lumii erau strălucitori, însă Dumnezeul nostru creștin este unic și desăvârșit „în lumina slavei sale” (Isaia 60, 1-2). Asumându-ne lumina, noi viețuim în Cosmos, adică în lume (de la latinescul lumen, „lumină”). Arhetipul creștin al luminii este Însuși Iisus Hristos, cel supranumit „Lumina Lumii”.

În vechea tradiție populară românească, lumina avea și un rol apotropaic. Alunga demonii întunericului și speria duhurile nopții. Pregătea terenul pentru cea mai sfântă zi a săptămânii liturgice, Dies Dominica, sărbătoarea Soarelui, Ziua Domnului, a Euharistiei și a Învierii lui ­Iisus, dar și ziua Pogorârii Duhului Sfânt. Duminica este o zi prin excelență solară, luminoasă, revigorantă și sacră. Este cheia de boltă a săptămânii care urmează. Tot tradiția spune că Sfânta Duminică aduce noroc și belșug celor născuți în acest timp binecuvântat de Bunul Dumnezeu.

Am deplina convingere că ceva din (stră)vechiul simbolism al luminii se regăsește astăzi și în paginile ziarului Lumina de Duminică. Acest simbolism ia acum chipul jurnalistic al binelui creștin făptuit permanent cu discreție și smerenie, dar și pe cel al dragostei sincere față de aproapele nostru; al vieții înduhovnicite și pe cel al excelenței spiritului; al credinței edificatoare și al înțelepciunii din viața unor rafinați monahi.

Profesioniștii ziariști ai Luminii de Duminică au sădită în ADN-ul lor spiritual vocația protejării noastre de seducătoarele ispite ale Răului. Clasica virtute apotropaică a luminii se regă­sește acum în terapeutica grijă a jurnaliștilor de la Lumina de Duminică de a ne feri de știrile mincinoase și de scenariile apocaliptice ale lumii de azi. Din nefericire, acest pachet toxic infor­mațional este seducător ambalat și livrat cu promptitudine min­ților noastre de cinicii jurnaliști ai televiziunilor comerciale. Dimpotrivă, citind și reflectând la textele publicate în Lumina de Duminică ne deschidem mintea și sufletul către noul timp al săptămânii care urmează. Regăsim aici urmele ­tainicei lucrări a lui Dumnezeu în lume și descoperim semnificații spirituale a ceea ce ni se pare a fi insignifiant, anost și chiar ostil vieții noastre. Publicațiile Centrului de Presă „Basilica” al Patriarhiei Române ne invită să urmăm exemplul sfinților și să descoperim modele de viață în personalitățile creș­tine care au reușit să treacă proba pustiului și „încercarea labirintului” în chiar timpul vieții noastre.

Deseori, textele publicate în Lumina de Duminică nu doar că ne țin la curent cu noutățile lumii în care trăim, dar ne și in-formează. Adică ne transmit o ­formă, un model, un fel anume de a fi, cum ar spune filosoful Constantin Noica. Afli foarte multe informații din paginile ziarului Lumina de Duminică despre actualitatea religioasă a Bisericii Ortodoxe Române (mesaje, cuvântări, documentare despre creștinii din țară și din diaspora). Apoi, spiritualitatea creștină are un loc privilegiat în cuprinsul admirabilului hebdomadar creștin. Trimiterile precise sunt la Apostolul zilei și la Evanghelia de Duminică; la Liturghie și patristică; la rostirea unor rugăciuni și la asumarea învăță­turilor de credință. Viața culturală a țării este și ea din plin reflectată în cuprinsul Luminii de Duminică. Regăsim aici frumoase pagini despre artă și literatură; viață familială și activitate socială; interviuri cu perso­nalități și opinii ale unor experți. Nu în ultimul rând, Lumina de Duminică pune în valoare și pe artizanii discreți și smeriți ai unor fapte filantropice creștinești realmente exemplare.

Felicitări speciale Părintelui Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, pentru fapta exemplară de a fi gândit și binecuvântat intrarea festivă în lume la 16 octombrie 2005 a hebdomadarului Lumina de Duminică! Felicitări creș­tinilor laici care au susținut (legal, administrativ și jurnalistic) acest proiect unic în istoria Ortodoxiei! Felicitări părintelui consilier, director și coordonator Nicolae Dascălu și admirabililor profesioniști ai Centrului de Presă „Basilica” al Patriarhiei Române pentru cununa de cuvinte pe care ne-o aduce în casă și în suflete Lumina de Duminică!

(Prof. univ. dr. Nicu Gavriluță, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași)

Ca o respirare

Aniversarea unei reviste săptămânale creștine poate fi trecută cu vederea de unii, banalizată de alții, prin enumerarea seacă a unor realizări, a unor adevăruri, deloc exagerate, exprimate cu smerenie de-a lungul anilor în paginile acesteia de către jurnaliști, colaboratori, preoți sau înalți slujitori ai altarelor. Mai ales acum, în această răspântie de timp în care minciuna, manipularea, violența, degradarea morală, ura împotriva Bisericii, promovate inconștient, sau mai degrabă programatic, de către forțele răului pe canalele media sfârtecă societatea, șubrezesc familia, îi învrăjbesc pe oameni, otrăvesc sufletele tinerilor, dau foc viitorului și ne zugrăvesc existența în culorile unui tablou apocaliptic.

Pentru mine însă, cei 20 de ani de existență a săptămânalului „Lumina de Duminică” al Patriarhiei Române sărbătoriți în aceste zile sunt ca o respirare de lumină, nealterată de rătăcirea prezentului, izvorâtă din inimile unor credincioși care înlătură cenușa de pe tăciunii nestinși ai ființei neamului nostru, dosiți sub spuza vremelniciei de o infernală mașinărie ideologică ostilă. „Lumina de Duminică” „reaprinde rugurile”, ca să-l parafrazăm pe confratele Mihail Gh. Cibotaru de la Chișinău. „Dă foc” timpului, ne redescoperă patria tainică, eternă, atât de vie și înălțătoare, al cărui suflet hristic dăinuie miraculos, latent, sub zgură, gata să răbufnească în vâlvătăi la momentul oportun.

Eu asemăn acest săptămânal cu minunea Sfintei Lumini de la Ierusalim rămasă aprinsă de la Paști într-un felinar așezat pe solee, în mijlocul puhoaielor de ape și noroaie care inundaseră Biserica Adormirii Maicii Domnului din localitatea gălățeană Pechea anul trecut. Ajuns în zonă imediat după dezastru, păstorul locului, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, descoperă felinarul și, la lumina Învierii, împreună cu câțiva credincioși, în cântec de psalmi, începe curățirea sfântului lăcaş. În strălucirea aceleiași lumini, arhiereul definește și lucrarea filantropică, precum și pe cea de solidaritate frățească a Bisericii, generată de suferința celor din zonă, ca fiind „pod de dragoste între oameni, nejudecând, ci tăcând, lucrând și iubind”. Da, și „Lumina de Duminică” este un pod de dragoste între oameni care, în taină, nejudecând, lucrează și iubește. Să ne imaginăm pentru o clipă că în sumbrul peisaj al presei actuale, „Lumina de Duminică” nu ar mai exista. Cum ne-am simți noi, cei care respirăm lumină în lumina Învierii? Mai buni? Mai siguri? Cu certitudine nu. Ne-am simți înfiorător. Mai singuri și mai fără de noi…

La mulți ani și la cât mai multe numere, Lumină de Duminică!...

(Dumitru Manolache)