Sărbătoare duhovnicească la mănăstirea ctitorită de Patriarhul Teoctist
Numeroși credincioși bucureșteni și pelerini s-au aflat, în Duminica a 2-a după Rusalii, 14 iunie 2026, la Mănăstirea „Duminica Sfinților Români” din sectorul 4 al Capitalei, care și-a sărbătorit hramul principal, închinat tuturor celor bineplăcuți lui Dumnezeu din neamul nostru. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu ierarhul au făcut parte: arhim. Dionisie Constantin, consilier patriarhal; arhim. Antim David, starețul Schitului Măgureanu din București; arhim. Ioachim Ceaușu, starețul Mănăstirii „Duminica Sfinților Români”; arhim. Vasile Pârjol, starețul Mănăstirii Cernica; protos. Andrei Nichifor, consilier patriarhal; protos. Antim Bâru, starețul Mănăstirii Chiajna; pr. protopop Ioan Bondar de la Protoieria Ilfov Sud; arhid. Nicolae Iftimiu, consilier patriarhal coordonator și director al Agenției de știri BASILICA, precum și alți slujitori.
La momentul rânduit, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a evidențiat chemarea Mântuitorului adresată ucenicilor și răspunsul lor fără ezitare, ca îndemn pentru credincioși de a răspunde lui Dumnezeu cu aceeași încredere și dăruire, depășind grijile trecătoare ale vieții. De asemenea, ierarhul a evidențiat însemnătatea Duminicii Sfinților Români, arătând că sfinții odrăsliți de neamul nostru sunt mărturisitori ai credinței și modele de viețuire creștină pentru toate generațiile de credincioși: „După anul 1992, când Sfântul Sinod a hotărât ca o duminică din an să fie închinată Sfinților Români, s-a ridicat și această biserică a mănăstirii care poartă hramul sărbătorii de astăzi, prin strădania Patriarhului Teoctist și a unor oameni iubitori de Dumnezeu, ale căror nume sunt păstrate în pomelnicele acestei mănăstiri. Această mănăstire își continuă însă drumul, făcând misiune, fiind mereu deschisă și, mai ales, oferind credincioșilor bucuria Sfintei Liturghii în fiecare zi. Aceasta este cea mai mare lucrare a unei mănăstiri, a unei biserici: săvârșirea Sfintei Liturghii în fiecare zi și rugăciunea adresată lui Dumnezeu, cea mai frumoasă ofrandă adusă sfinților Săi, pentru a fi mereu aproape de noi. De aceea, sărbătoarea de astăzi este și o chemare pentru fiii poporului român, mulți dintre ei răspândiți departe de țara lor, de a nu uita menirea lor de creștini și de români. Acesta a fost și îndemnul unui alt iubit sfânt român, canonizat de Biserica noastră în același an în care a fost instituită această sărbătoare, în 1992, și recunoscut apoi și de Patriarhia Ierusalimului. Adresându-se fraților săi pribegiți prin lume, Sfântul Ioan Iacob le aducea aminte de menirea lor de români și de creștini și de datoria de a nu rămâne departe de credința moșilor și strămoșilor noștri. Duminica de astăzi ne aduce aminte de cuvintele Evanghelistului Ioan: «Iar tuturor celor care L-au primit le-a dat puterea să se facă fii ai lui Dumnezeu» și «din plinătatea Lui noi toți am luat, și har peste har». Ce înseamnă să devenim fii ai lui Dumnezeu? Ce înseamnă acest mare dar? Aceasta este tema de meditație a acestei duminici. Fericiți sunt cei care devin fii ai lui Dumnezeu. Fericiți sunt cei care sunt prietenii Lui. După cum Mântuitorul le-a spus ucenicilor Săi: «Eu nu vă mai numesc pe voi slugi, pentru că sluga nu știe ce face stăpânul său. Eu vă numesc pe voi prieteni». Fericiți sunt prietenii lui Dumnezeu și cei care devin fii ai Lui. Aducându-ne aminte de cei care, înaintea noastră, s-au ostenit pentru a dobândi această stare, de sfinții din pământul românesc și de toți sfinții lui Dumnezeu, le adresăm și noi rugăciunea noastră în această zi și în toate zilele, pentru a ocroti Biserica și țara noastră și pentru a-i ocroti pe toți cei care îi cinstesc cu toată inima”.
La finalul Sfintei Liturghii a fost săvârșită o slujbă de pomenire pentru ctitorul așezământului monahal, Patriarhul Teoctist Arăpașu, precum și pentru ceilalți binefăcători trecuți la Domnul ai mănăstirii, ridicată în perioada 2003-2006. Biserica a fost târnosită la 29 octombrie 2006, prilej cu care a fost așezată sub ocrotirea Sfinților Români. În anul 2008, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, mănăstirea a primit cel de-al doilea hram, închinat Sfântului Cuvios Teoctist din Palestina.
În încheiere, părintele arhimandrit Ioachim Ceaușu a adresat mulțumiri Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru permanenta purtare de grijă față de această mănăstire, precum și Preasfințitului Părinte Timotei Prahoveanul pentru slujire și pentru cuvântul de învățătură rostit. Cu acest prilej, i-a oferit ierarhului o icoană cu chipul Maicii Domnului, iar ctitorului mănăstirii, Alexandru Constantin, o icoană reprezentând Soborul Sfinților Români.
La final, toți credincioșii prezenți au primit în dar câte o icoană a Soborului Sfintelor Femei Românce, precum și pachete pregătite de obștea monahală.