Sărbătoare la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Poiana Brașov

Un articol de: Ciprian Păsărică - 30 August 2018

Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Stațiunea Poiana Brașov, și-a serbat luni, 27 august, cu ocazia pomenirii Sfântului Cuvios Pimen cel Mare, al doilea hram. Cu acest prilej, Prea­sfin­țitul Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului a oficiat Sfânta Liturghie, alături de un sobor de preoți, între care arhim. Hristofor Bucur, starețul Mănăstirii Poiana Brașov și arhim. Atanasie Roman, sta­rețul Mănăstirii Sâmbăta de Sus. Au fost prezenți numeroși cre­dincioși, care au participat la slujba arhierească și au ascultat învățăturile din viața Sfântului Cuvios Pimen cel Mare. Înaintea otpustului Sfintei Liturghii întreg soborul de preoți alături de ierarh au sfințit o troiță aflată în imediata apropriere a bisericii.

În cuvântul de învățătură, PS Episcop Ilarion Făgărășanul, a vorbit despre Avva Pimen cel Mare, recunoscut pentru darul discernământului său, al dreptei socoteli, sfântul părinte de la care au rămas cel mai mare număr de apoftegme, peste două sute: „Datorită devotamentului său pentru Dumnezeu și mai ales a sim­plității sale desăvârșite, a smereniei și curăției lui, a primit de la Dumnezeu darul discernământului. Adică darul de a vedea lucrurile esențiale în orice moment sau situație cotidiană apărută, convertind astfel timpul efemer în momente netrecătoare, în fapte constitutive ale împă­răției lui Dumnezeu, celei veș­nice. Aceasta reiese din toate zicerile sau rostirile sale, sau întâmplările relatate referitoare la viața și trăirea lui. Viața duhovnicească trăită de avva Pimen și ceilalți părinți ai pustiei este viața creștină ideală, dar mereu actuală și la măsura puterilor fiecăruia, practicabilă chiar în locul și timpul contemporan. O virtute a avvei Pimen, dovedită încă din tinerețea sa este seriozitatea. Cheia succesului în orice domeniu al vieții sau cel puțin buna temelie a oricărei lucrări este seriozitatea cu care aceasta se abordează. El a ajuns la măsura sfințeniei, numărându-se între cei mai importanți sfinți cuvioși din vremea lui și din toate timpurile. Seriozitatea și sinceritatea cu care el s-a apropiat de viața duhovnicească, dispoziția de a jertfi, de a-și asuma orice risc pentru cunoașterea și trăirea acestei vieți, nu poate să nu trezească admirație printre noi cei de astăzi. Frumusețea caracterului, dăruirea de sine, setea de cunoaștere, insistența, curajul, răbdarea, statornicia, și mai ales credința sunt virtuțile care strălucesc și luminează cu aceeași intensitate peste veacuri și milenii, în întunericul spiritual al acestei lumi. Iubirea jertfelnică este aceea care îl face pe om fericit, cu o fericire statornică și veșnică. Aceasta ne-o dorește și avva Pimen, întărindu-ne prin exemplul și rugăciunea sa”.