Sărbătoare luminoasă la Mănăstirea Lainici din Gorj
Mănăstirea Lainici, de pe Defileul Jiului, l-a prăznuit duminică, 3 mai, pe ocrotitorul său spiritual, Sfântul Cuvios Irodion. Această dată este consacrată cinstirii sfântului în calendarul Bisericii Ortodoxe Române ca urmare a proclamării canonizării sale în anul 2011. În partea a doua a zilei s-a întrunit Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Olteniei, sub președinția Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Irineu, fiind discutate și aprobate mai multe hotărâri legate de aspectele curente ale vieții bisericești şi administrative din eparhiile sufragane.
Sărbătoarea a început în ajun, sâmbătă, 2 mai 2026, cu primirea solemnă a Părintelui Mitropolit Irineu la Mănăstirea Lainici de către părintele stareţ arhim. Ioachim Pârvulescu împreună cu obştea mănăstirii şi cu numeroşi preoţi şi diaconi. A urmat slujba Privegherii Mari, oficiată în cinstea Sfântului Cuvios Irodion.
În dimineața zilei de 3 mai, programul liturgic a continuat cu Acatistul Sfântului Cuvios Irodion. Clerul și mulțimea credincioșilor s-au îndreptat apoi spre Altarul de vară, amenajat în curtea mănăstirii, pe malul râului Jiu. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei. Din soborul de ierarhi au făcut parte Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului; Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei; Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud; Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților; Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu a explicat pericopa evanghelică din Duminica a patra după Învierea Domnului: „Am ascultat la Sfânta Liturghie pericopa evanghelică în care Sfântul Ioan ne descrie o minune pe care a săvârșit-o Mântuitorul nostru Iisus Hristos, această faptă minunată de vindecare a unui paralitic. Cei bolnavi veneau la fântâna Vitezda și Dumnezeu Se îndura și Se milostivea față de poporul iudeu și îi vindeca pe cei care intrau în scăldătoare. Paraliticul de care se vorbește în Evanghelia de astăzi mersese timp de 38 de ani la această scăldătoare, dar nu avea un om care să îl arunce în fântâna Vitezda, atunci când se tulburau apele. Domnul Hristos vine aici și îl întreabă dacă vrea să se facă sănătos, însă cel bolnav Îi spune Mântuitorului că nu are om să îl ajute să intre în apa vindecătoare. Patul îi devenise un mormânt, boala îi devenise haină permanentă. Paraliticul simboliza pe toți cei bolnavi care așteptau venirea Acelui Om Care S-a jertfit și a înviat pentru noi, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul Omului. Pe Acesta Îl așteptau și bolnavul, și întreaga omenire, ca să primească tămăduire de la Dumnezeu. Domnul Hristos îi spune paraliticului să își ia patul său, să umble și să meargă la casa sa. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, prin Care toate s-au făcut și toate s-au întărit, pentru că firea noastră este slăbănogită de păcat și de viețuire în patimi. Adam și Eva au fost măcinați de boală și de suferință, de slăbiciunea firii noastre, de neputințe și boli, pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos le-a curățit din interior ca noi să devenim iarăși apropiații Tatălui Ceresc”.
Referindu-se la viața Sfântului Irodion, ierarhul a evidențiat lucrarea dumnezeiască ce se săvârşeşte prin sfinţii Săi: „Mântuitorul nostru Iisus Hristos lucrează în Biserică prin sfinții Săi. Sfântul Irodion este vindecător, făcător de minuni. Rugându-ne Sfântului Irodion, închinându-ne icoanelor sale, sărutând sfintele sale moaște, primim binecuvântare de la Dumnezeu. Trebuie să chemăm sfinții, ca ei să mijlocească pentru noi. Să avem curaj și nădejde în suferințele noastre, să ne rugăm sfinților ca Dumnezeu să ne tămăduiască. Îl rugăm pe Sfântul Irodion să ne ajute să ne întoarcem la casele noastre cu daruri și binecuvântări cerești”.
La final, Părintele Mitropolit Irineu a mulțumit ierarhilor care au slujit la Mănăstirea Lainici, clerului, obștii mănăstirii și credincioșilor veniţi pentru a aduce cinstire celui numit de Sfântul Calinic „Luceafărul de la Lainici”.