Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului la Paraclisul Catedralei Naționale
De praznicul Adormirii Maicii Domnului, sâmbătă, 15 august, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, a poposit la Paraclisul Catedralei Naționale din București, unde a săvârșit Sfânta Liturghie la Altarul de vară, înconjurat de soborul de slujitori ai sfântului lăcaș. La Sfânta Liturghie au participat numeroși credincioși, veniți să prăznuiască sărbătoarea închinată Maicii Domnului și să înalțe rugăciuni către Născătoarea de Dumnezeu.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a evidențiat importanța praznicului Adormirii Maicii Domnului în viața Bisericii, arătând că trecerea Maicii Domnului din această viață la cele veșnice reprezintă o taină a iubirii și a comuniunii cu Dumnezeu. Totodată, ierarhul a îndemnat credincioșii să urmeze pilda de credință, ascultare și smerenie a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
„Este o sărbătoare în care Biserica vorbește despre trecerea din această viață pământească a Maicii Domnului, dar nu este o sărbătoare a morții. Vorbește despre mormânt, dar nu este o sărbătoare a mormântului. De aceea, Biserica nu spune: «Învierea Maicii Domnului», nu spune nici: «Înălțarea Maicii Domnului», ci spune: «Adormirea» sau «Mutarea la viață». Troparul praznicului cuprinde întreaga taină în câteva cuvinte: «Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu‑te‑ai la viață, fiind Maica Vieții...». Aceste cuvinte trebuie ascultate cu multă atenție. Pentru că în ele se află nu doar o cântare de laudă către Maica Domnului, ci o întreagă teologie despre Hristos, despre om, despre trup, despre moarte și despre viața veșnică. Biserica nu o desparte niciodată pe Maica Domnului de Hristos, căci taina ei nu poate fi înțeleasă în afara Fiului său. Însăși prima ei pomenire explicită pe paginile Noului Testament o așază pe Preasfânta Fecioară Maria nu într‑o slavă pământească de sine stătătoare, ci în lumina tainică a zămislirii Domnului Hristos de la Duhul Sfânt, ca pricină a mântuirii noastre. Totul începe de la Hristos. Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu pentru că Cel pe Care L‑a născut după trup este Însuși Fiul veșnic al lui Dumnezeu, Dumnezeu‑Cuvântul întrupat. La Buna Vestire, Arhanghelul Gavriil îi spune: «Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema» (Luca 1, 35). Sfântul Maxim Mărturisitorul, în teologia sa despre Întruparea Domnului, ne ajută să înțelegem cât de profundă este această taină: Dumnezeu‑Cuvântul Se face cu adevărat Om, asumând firea omenească întreagă, pentru ca omul întreg să poată fi vindecat și îndumnezeit prin har. În Hristos, firea omenească nu este nimicită, ci este unită cu Dumnezeu și ridicată la comuniunea cu El. De unde Își ia Fiul lui Dumnezeu trupul omenesc? Din Fecioara Maria. De aceea, în Maica Domnului vedem legătura cea mai intimă dintre Dumnezeu și umanitate. Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae subliniază tocmai acest adevăr: Biserica o numește pe Fecioara Maria Născătoare de Dumnezeu pentru că Persoana care Se naște din ea după trup este aceeași Persoană veșnică a Cuvântului dumnezeiesc. De aceea, cinstind‑o pe Maica Domnului, noi Îl mărturisim pe Hristos”, a spus Preasfinția Sa.
În cadrul Sfintei Liturghii, ierarhul l‑a hirotonit întru preot pe arhidiaconul Marinel Laurențiu Marcu, redactor coordonator al revistei „Biserica Ortodoxă Română”, pe seama bisericii Parohiei Precupeții Noi, Protoieria Sector 1 Capitală.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de membrii Grupului psaltic „Anastasis” al Paraclisului Catedralei Naționale.