Sărbătoarea de 1 Mai, de la începuturi până astăzi

Ziua de 1 Mai este sărbătorită în lume de mai multă vreme, fiind instituită pe tărâm american, după manifestațiile de amploare și greva din Chicago din 1886. Iată, pe scurt, povestea acestei zile, cu detaliile diverselor meridiane, răspândită peste tot, și a nuanțelor politice pe care le-a suportat.

Congresul Internațio­nalei Socialiste decreta la data de 1 mai 1889, în memoria victimelor manifestațiilor de amploare și a grevei din orașul Chicago, care avuseseră loc în anul 1886, Ziua Internațională a Muncii. De atunci, pentru un timp, această dată nu semnifica o sărbătoare, ci comemorarea manifes­tațiilor muncitorești. Cu timpul a devenit în multe țări ale lumii o zi dedicată muncii, fără a munci însă: zi liberă. Pe măsura răspândirii ei pe diversele meridiane, sindicatele negociau cu autorită­țile pentru ca în această zi oamenii să nu meargă la lucru. Revendicările muncitorilor din perioada pre­mer­gătoare momentului dramatic din Chicago erau legate de condițiile grele de lucru, de aceea cereau patronilor să reducă norma orară de lucru.

Scurtă istorie

Greva din acele zile a anului 1886 luase amploare, iar numărul muncitorilor care încetaseră lucrul și care se alăturaseră manifesta­țiilor se ridica la circa 65.000. Manifestațiile au degenerat în violență, iar intervenția în forță a poliției a dus la pierderi de vieți omenești, printre victime numărându-se un copil și cineva care tocmai își hrănea în propria curte găinile. Opt lideri ai muncitorilor au fost arestați și judecați, fiind bănuiți că au organizat acțiunea care a declanşat intervenția în forță a poliției – aruncarea unei bombe în rândul forțelor de ordine. În urma procesului, șapte dintre lideri au fost condamnați la moarte. Doi din ei au beneficiat mai târziu de comutarea pedepsei la închisoare pe viață, iar unul, la 15 ani de închisoare. Muncitori din mai multe țări au sprijinit cu bani apărarea în acest proces. După șapte ani de la aceste evenimente, o nouă investigare a lor a dus la concluzia că de fapt chiar poliția orchestrase evenimentul provocator, pentru a-și justifica intervenția în forță.

La întrunirea Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canada (precursoarea Federației Americane a Muncii) din anul 1886 a apărut pentru prima oară ideea introducerii unei rezoluții în care să se stipuleze norma de lucru: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la și după 1 mai 1886”.

Doi ani mai târziu, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susți­nerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social- de­mo­crații afiliați la așa-numita Interna­țională a 2-a au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi inter­națională a muncitorilor. După ce în SUA, în câteva țări ale Americii de Sud și în Europa au avut loc demonstrații la data de 1 mai 1890, această zi a devenit eveniment anual.

Americanii au decis altă dată pentru a sărbători munca, dezicându-se de 1 mai și alegând prima zi de luni a lunii septembrie. La 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act prin care se confirma această zi ca sărbătoare legală.

Această decizie a fost în legătură cu un eveniment petrecut în timpul unei greve conduse de Sindicatul American al Căilor Ferate, când reprimarea mani­fes­­tanților a fost făcută cu brutalitate. Însă, cu mici ex­cepții precum Australia, Elveția și SUA, 1 Mai a fost recunoscută ca Ziua Inter­națională a Muncii.

Sărbătoarea de 1 Mai în regimurile comuniste

După cum știm, regimurile comuniste transformau totul în propagandă, accentul fiind pus pe ideea de nedreptate a capitalismului, în opoziție cu echitatea mult trâmbițată a regimurilor comuniste.

În România această zi de 1 Mai a fost sărbătorită pentru prima dată de mișcarea socialistă în 1890. Până la căderea regimului comunist, în 1989, de 1 Mai autoritățile organizau manifes­tații pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte în care se arăta adeziunea față de partidul unic și conducătorul său.

După anul 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, iar acum sărbătoarea a căpătat aerul firesc al destinderii, 1 Mai fiind sărbătorit în general în aer liber.