Sărbătoarea Sfântului Iacob Putneanul la Mănăstirea Putna

Un articol de: Flavius Popa - 16 Mai 2018

Mănăstirea Putna a îmbrăcat zilele acestea veşminte de sărbătoare, credincioşii cinstind ieri, 15 mai 2018, ziua de prăznuire a Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei, cel de-al doilea mare ctitor al aşezământului monahal. Luni, 14 mai 2018, sfintele moaşte au fost aşezate spre închinare în pridvorul bisericii voievodale, slujba privegherii fiind săvârşită de PS Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, iar Sfânta Liturghie în cinstea sfântului ierarh a fost oficiată ieri de către IPS Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, dimpreună cu PS Damaschin Dorneanul, alături de ierarhi slujind un sobor impresionant de preoţi şi diaconi.

În ajunul prăznuirii Sfântului Iacob Putneanul, în seara zilei de luni, la mănăstirea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, s-a săvârşit slujba Privegherii. Slujba a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul alături de un sobor de clerici de la mănăstire şi de alţi preoţi veniţi special pentru această sărbătoare. Împreună cu credincioşii prezenţi, slujitorii s-au rugat marelui mitropolit al Moldovei din veacul al XVIII-lea, care este şi cel de-al doilea mare ctitor al Mănăstirii Putna.

Ieri-dimineaţă a fost săvârşită Sfânta Liturghie de Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi de Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, clerici din toată ţara şi din nordul Bucovinei slujind la pomenirea Sfântului Ierarh Iacob.

„Sfântul Iacob a fost un om al lui Dumnezeu, un slujitor al Sfântului Altar, un părinte duhovnicesc"

Spre finalul sfintei slujbe, IPS Pimen a rostit un emoţionant cuvânt despre formarea copiilor, dragostea de Dumnezeu şi de neam, lucrări întruchipate de Sfântul Iacob Putneanul, aşa cum au fost întruchipate de Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt: „Cinstim pe Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul, Mitropolit al Moldovei, vieţuitor cu metanie la Mănăstirea Putna. Ultima parte a vieţii sale tot aici a petrecut-o. În viaţa pământească, Sfântul Iacob a fost un om al lui Dumnezeu, un slujitor sfinţit al Sfântului Altar, un părinte duhovnicesc care a povăţuit, a hrănit sufleteşte, a învăţat dreapta credinţă pe păstoriţii săi, fiii duhovniceşti, şi i-a apărat în faţa nedreptăţilor vremii. De tânăr a intrat în mănăstire, s-a lepădat de lumea păcatului, dar nu de nevoile sufleteşti şi de nevoile vieţii pământeşti ale oamenilor. Pentru sufletul păstoriţilor săi a împărtăşit cuvinte de învăţătură ale dreptei credinţe, de zidire sufletească, cuvinte scrise de el şi, mai ales, scrise de Sfinţii Părinţi purtători de Dumnezeu."

„A alcătuit un abecedar în care sunt scrise şi rugăciuni, de exemplu, Paraclisul Maicii Domnului"

În continuare, ierarhul a evidenţiat modul în care Sfântul Iacob a sprijinit educaţia şi formarea tinerilor: „S-a îngrijit cu deosebire de şcolari. A alcătuit un abecedar, dar în acest abecedar sunt scrise şi rugăciuni, de exemplu, Paraclisul Maicii Domnului, pentru că în şcoală nu învăţăm pentru note, ci pentru viaţă, ca să fim mai buni, să distingem binele de rău, cunoscând nu numai cele ale învăţăturii creştine, de exemplu catehismul, ci şi cele ale lui Dumnezeu, purtarea de grijă şi puterea Sa Dumnezeiască, în creaţie şi natură. Spaţiul, şcoala în care învăţau copiii la început, era pridvorul bisericii. Oare nu se găsea în localitatea aceea o casă, un adăpost? Ba da! Dar şcoala a fost în pridvorul bisericilor ca să arate că tot ce facem trebuie să facem cu gândul la Dumnezeu, la învăţătura dată nouă de Dumnezeu".

Totodată, Înaltpreasfinţia Sa le-a vorbit credincioşilor şi despre sărbătoarea Anului centenar: „Anul acesta sărbătorim 100 ani de la realizarea unităţii naţionale, întregirea hotarelor ţării, unităţii sufleteşti, de limbă şi de credinţă. Cum a fost posibil lucrul acesta? Datorită conştiinţei oamenilor ţării noastre: conştiinţa că vorbesc aceeaşi limbă şi mărturisesc şi trăiesc aceeaşi credinţă. Limba şi credinţa au fost propovăduite cu timp şi fără timp de Biserică, aşa spunea Mihai Eminescu, de marii ierarhi Dosoftei, Varlaam, Iacob. Ei au promovat şi au încurajat învăţarea limbii române şi a credinţei şi aşa s-a format conştiinţa unităţii de neam şi de credinţă. Rostul şi rolul cel mai important în păstrarea unităţii l-a avut, îl are şi îl va avea permanent Biserica, «mama poporului nostru român», aşa cum a anumit-o Mihai Eminescu. Acesta a fost rolul Bisericii dintotdeauna, covârşitor".

Sărbătoarea sfinţilor putneni continuă la Mănăstirea Sihăstria Putnei

Astăzi, 16 mai 2018, Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan, ocrotitorii Mănăstirii Sihăstria Putnei, ale căror sfinte moaşte sunt puse spre închinare în biserica aşezământului monahal. Sute de credincioşi sunt aşteptaţi zilele acestea să se închine sfinţilor ocrotitori ai Sihăstriei Putnei. Sfânta Liturghie va fi săvârşită în biserica mare a mănăstirii de cei doi ierarhi ai Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, dimpreună cu părinţii monahi slujitori.