Sărbătoarea Unirii Principatelor la Galaţi

Aniversarea celor 152 de ani de la Unirea Principatelor Române a reprezentat un moment de bucurie pentru gălăţeni. Pentru a marca acest eveniment, în Parohia "Vovidenia" din Galaţi au avut loc ample programe liturgice şi cultural-artistice. Manifestări omagiale s-au mai desfăşurat la statuia lui Alexandru Ioan Cuza şi la Muzeul "Casa Cuza Vodă".

La Galaţi, aniversarea celor 152 de ani de la Unirea Principatelor Române a început la biserica Parohiei "Vovidenia" cu slujba de pomenire a celor care au contribuit la înfăptuirea Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859. Slujba a fost săvârşită de Înalt Preasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, dimpreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. După slujba de pomenire, elevii Liceului de Artă "Dimitrie Cuclin", precum şi copiii de la grădiniţele "Elena Doamna" şi "Omul de Zăpadă" din Galaţi au pregătit pentru acest moment aniversar un program cultural-artistic, în care au fost interpretate poezii, cântece patriotice şi imne religioase. Au participat oficialităţi locale şi numeroşi credincioşi din municipiul Galaţi. Manifestările omagiale au continuat la statuia lui Alexandru Ioan Cuza, situată în imediata apropiere a Palatului Episcopal, unde IPS Arhiepiscop Casian, prefectul judeţului Galaţi, preşedintele Consiliului Judeţului Galaţi, primarul municipiului Galaţi şi alte oficialităţi, istorici şi oameni de cultură din judeţul Galaţi au rostit alocuţiuni prin care au evidenţiat importanţa acestui moment jubiliar. Au urmat Garda de Onoare, primirea onorului, intonarea Imnului de Stat al României şi a Imnului Uniunii Europene de către fanfara Centrului Cultural "Dunărea de Jos". Au fost depuse coroane şi jerbe de flori şi s-a dansat, tradiţionala, horă a Unirii. Manifestările dedicate acestui eveniment s-au încheiat la Muzeul "Casa Cuza Vodă" din Galaţi, unde, de asemenea, a fost evocată personalitatea făuritorului României Moderne, domnul Alexandru Ioan Cuza. Eparhia Dunării de Jos, simbol al unităţii religioase şi naţionale româneşti Alexandru Ioan Cuza a studiat în oraşul Galaţi până în anul 1831. În acest oraş se află clădirea în care acesta a locuit în perioada 1844-1859, când a deţinut funcţia de preşedinte al judecătoriei şi pârcălab al judeţului Covurlui. Totodată, în imediata apropiere a Bisericii "Vovidenia" din Galaţi se află şi mormântul mamei domnului Principatelor Unite, Sultana Cuza, fapt ce arată ataşamentul şi dragostea marelui domnitor pentru oraşul de la Dunăre. De asemenea, este demn de amintit faptul că cel dintâi Episcop al Dunării de Jos, ilustrul cărturar şi marele patriot Melchisedec Ştefănescu, între anii 1857 şi 1859, pe când era arhimandrit, a stăruit cu timp şi fără timp la Unirea Principatelor Române, folosind cu multă înţelepciune atât catedra, cât şi amvonul. El a dovedit, prin cuvânt şi faptă, că unirea fraţilor români, de acelaşi neam şi limbă, de aceeaşi credinţă şi trăire creştină, este o datorie evanghelică sfântă, după modelul unităţii treimice şi a sfinţilor din ceruri. Unitatea românilor, spunea el, va duce nu numai la întărirea naţională şi la risipirea vrajbei dintre fraţi, dar, în aceeaşi măsură, şi la întărirea Ortodoxiei româneşti. Tot el este cel care a redactat şi propus actul oficial al dobândirii autocefaliei româneşti din anul 1885. Înfiinţarea Eparhiei Dunării de Jos a fost, de altfel, determinată de cerinţele istorice ale vremii, în urma Unirii Principatelor Române. Recunoaşterea sa a fost realizată prin Decretul din 17 noiembrie 1864 al domnului Alexandru Ioan Cuza. Această eparhie a devenit astfel simbolul unităţii religioase şi naţionale a românilor, prin îngemănarea judeţelor basarabene Ismail, Cahul şi Bolgrad, cu unul moldovean - Covurlui, azi Galaţi, şi unul muntean - Brăila. (Pr. Gabriel-Ioan Pelin, diac. Marian Pătraşcu)