Sclavul cel fricos

Un negustor foarte bogat care avea în proprietatea sa mulţi sclavi, case şi corăbii a ieşit odată la plimbare pe mare. Dar în timpul călătoriei a izbucnit o furtună teribilă. Unul dintre servitorii aflaţi la bordul vasului a început să se văicărească şi să strige de frică, întrucât nu mai fusese niciodată pe mare. Ţipetele sale erau atât de puternice şi deranjante, încât negustorul s-a înfuriat şi era decis să îl arunce peste bord pe slujbaşul enervant.

Din fericire, printre cei aflaţi în corabie era şi un om înţelept care i-a cerut negustorului să nu facă gestul necugetat prin care l-ar fi osândit la moarte pe cel speriat. Ai puţină răbdare, stăpâne. Eu cred că pot să-l vindec pe acest om. După care le-a poruncit celorlalţi sclavi să îl lege pe omul nostru cu o frânghie şi să îl arunce în mare. În clipa când acesta s-a trezit în apă, el a început să strige şi mai tare, ca din gură de şarpe, dând disperat din mâini şi din picioare. Atunci, înţeleptul le-a zis celor aflaţi pe punte să îl tragă înapoi pe vas. Când s-a văzut în siguranţă la bordul corabiei, sclavul a tăcut mâlc. Intrigat, negustorul l-a întrebat pe înţelept cum a reuşit să-l potolească pe cel atât de agitat. Acesta i-a răspuns: De regulă, oamenii nu îşi dau seama cât de norocoşi sunt până când situaţia lor nu se înrăutăţeşte şi mai tare.