Școala altfel! Dar viața, altfel?

În săptămânile din urmă, grupuri de copii și tineri din învățământul preuniversitar au schimbat activitățile din sălile de clasă cu programe non-formale prin care să cunoască mai de aproape oameni adulți, activități și instituții din societate. Au fost la muzee, case memoriale, în instituții publice, social-medicale, juridice, culturale și eclesiale sau în alte locuri unde lucrează părinții lor sau persoane cunoscute. E un alt mod de pregătire pentru viață, pentru o cetățenie activă și responsabilă. Și, cu siguranță, pentru unii, o șansă de a-și descoperi vocația profesională. Elevii s-au întors iarăși la orele de curs, și-au reluat exercițiul cunoașterii teoretice, iar experiențele din săptămâna „Școala altfel” s-au sedimentat în conștiințele lor deosebit de receptive.

Noi, creștinii, am intrat deja în Postul Crăciunului din acest an bisericesc și cântările liturgice de la sărbătoarea Intrării în Templu a Maicii Domnului ne luminează calea către Betleem, într-un timp al primenirii sufletești și al cizelării comportamentului nostru față de Dumnezeu și față de semeni.

Cu puțină bunăvoință am putea să ne apropiem oarecum de anii de școală ca să facem o asemănare între perioada Postului Nașterii Domnului și săptămâna elevilor din programul „Școala altfel”. Și noi rămânem în familie și în comunitate, nu părăsim activitățile noastre curente, dar suntem chemați, în plan spiritual, la o viață mai intensă. O mai atentă privire asupra gândurilor, cuvintelor și faptelor noastre cotidiene ne ajută să fim sinceri cu noi înșine și să înțelegem că există deprinderi și automatisme nesănătoase, care ne intoxică existența și ne pot duce chiar la „libertatea de depresie”, după expresia unui scriitor contemporan. Cu fiecare generație de oameni, ispitele idolatriei și ale iubirii narcisiste iau forme adaptate, pentru că idolii se demodează, dar nu dispar, ci se camuflează în haine noi.

Vocația eclesială de ființe euharistice ne ține aproape de cuvintele înțelepte ale Scripturii și ale Sfinților Părinți, de balsamul rugăciunii personale și comunitare, iar milostenia și iertarea aduc în suflete mireasma veșniciei. În tradiția Ortodoxiei românești, timpul postului este asociat cu spovedania și pregătirea pentru primirea Sfintei Împărtășanii. Având în centrul vieții noastre pe Hristos Domnul, busola vieții arată mereu direcția Sfintei Liturghii.

În Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, după prefacerea Darurilor, slujitorii se roagă în taină: „Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăși spre trezirea (trezvia) sufletului, spre iertarea păcatelor, spre părtășia cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea Împărăției cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă”. Trezvia este așadar puterea izvorâtă din Sfânta Euharistie de a descoperi, iară și iară, frumusețea viețuirii în Hristos. Și de a urma mereu urcușul către Viață: „De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10, 12).

Astfel, râvna noastră pentru o viață altfel, pentru o viață îmbunătățită, primește roadele de bucurie, de speranță și de har ale dumnezeieștii Euharistii, la Școala mântuirii.