„Şcoala şi Biserica trebuie să lucreze împreună“

"Iată, copii, Şcoala şi Sfânta Biserică, izvoarele mângâierii şi ale fericirii sufleteşti; folosiţi-vă de ele şi vă luminaţi şi pre Domnul lăudaţi!", îndemna marele povestitor Ion Creangă. Plecând de la acest motto s-a plămădit ideea colaborării dintre Şcoala "Ion Creangă" şi Biserica "Sfântul Mina" din Iaşi, primul pas făcându-l Biserica, tocmai parcă pentru a confirma adevărul că şi părinţii cei mai buni au nevoie de alţi părinţi, mai buni, mai înţelepţi, care să-i îndrume spre un ţel mai înalt.

Ion Creangă, patronul spiritual al şcolii noastre, a hotărât parcă pentru noi un parteneriat obligatoriu pentru şcoala ce-i poartă numele. Mărturisim însă că primul pas l-a făcut Biserica spre şcoala noastră. Trebuie să spunem, aşadar, că părinţii parohi, în cele câteva vizite anuale pe care le făceau în şcoală, ne-au impresionat prin simplitatea vorbei şi a purtării, prin bucuria ce o aveau pe chip atunci când vorbeau copiilor, prin preţuirea ce o arătau pentru ceea ce facem noi, cadrele didactice la locul nostru de muncă şi de jertfă. Toate acestea ne-au trezit parcă dintr-o nepăsare ce nu o băgasem în seamă până atunci. Ca urmare, într-o zi, s-a format o echipă de lucru, s-a stabilit un calendar de acţiuni, s-a ales un coordonator dintre colegii care locuiesc în parohie şi, nu mult după începerea unui nou an bisericesc, au semnat protocolul partenerii doriţi de noi: Biserica "Sfântul Mare Mucenic Mina" din Iaşi, Seminarul Teologic Liceal "Vasile cel Mare" din Iaşi, Asociaţia de părinţi ai şcolii, "Urmaşii lui Ion Creangă". Deşi parteneriatul îl semnăm din nou la începutul fiecărui an şcolar, Argumentul, Scopul şi Obiectivele proiectului nu le-am înnoit niciodată. Acest mic text, ce adună idei de istorie, educaţie, religie, filologie, morală, îşi păstrează şi acum, în al patrulea an de derulare, puterea de la început, de a ne motiva pentru această frumoasă lucrare de colaborare. Faptele noastre mărturisesc lumii întreg adevărul despre noi Educaţia religioasă are misiunea ca, pe de o parte, să observe şi să înlăture pornirile rele ale persoanei umane şi, pe de altă parte, să-i cultive acesteia calităţile nobile. Aceasta se realizează, cu precădere, în familie, în şcoală, în Biserică şi în instituţiile de cultură. Aceste instituţii primesc, în schimb, în mod neoficial, dar hotărâtor, recunoaşterea, dar şi recunoştinţa noastră, a cetăţenilor, prin indicatori sociali precum: satisfacţie pentru servicii, fidelitate, încredere. Motivul pentru care nu toate instituţiile de învăţământ se bucură de aceeaşi apreciere din partea comunităţii este acelaşi cu cel pentru care nu toate familiile se bucură de acelaşi prestigiu într-o localitate, şi anume modul în care îşi fac datoria ca părinţi, calitatea umană şi socio-profesională a tinerilor de care se ocupă. "Tânărul corect şi frumos educat" este, până la urmă, numele operei principale a oricărei familii şi a oricărei şcoli. De aceea, credem că este important ce parteneri îşi alege educatorul, fie el părinte sau profesor, pentru a se ajuta în îndeplinirea scopurilor sale. Mai ales în zilele noastre, educaţia este rezultatul unor intervenţii multiple în viaţa copilului; ca urmare, chipurile tuturor celor care intervin pentru aceasta se vor vedea în chipul tânărului bine sau rău format. Elevii şcolii noastre iau în serios moştenirea spirituală a operei lui Ion Creangă, de unde izvorăsc cele mai bune modele de viaţă şi de muncă. Nică, personajul plin de viaţă al povestirilor, este fratele lor mai mic, Harap Alb, tânărul viteaz şi întreprinzător al poveştilor, este fratele lor mai mare, iar Moş Ion Roată va fi, inevitabil, fiecare dintre ei, atunci când, supăraţi până la lacrimi de neajunsurile vieţii, vor primi îmbrăţişările vindecătoare de la Dumnezeu Cel drept pe care L-au cunoscut la timpul potrivit, în Şcoală şi în Biserică. Activităţi derulate împreună cu Biserica Parteneriatul amintit doreşte, an de an, organizarea unor activităţi comune care să implice elevii din şcoală, enoriaşii parohiei şi membrii Asociaţiei "Urmaşii lui Ion Creangă", în special părinţi şi cadre didactice, în vederea lărgirii orizontului de cultură, de cunoaştere religioasă, pentru dezvoltare emoţiilor şi afectelor pozitive şi întăririi voinţei de a împlini faptele bune. Şi cum s-ar putea realiza aceste deziderate decât pornind pe urmele marelui povestitor prin intermediul vizitelor şi excursiilor la locurile bătute şi de Nică a lui Ştefan al Petrei, prin spectacole, concursuri şcolare, seri culturale, organizarea în comun a hramului bisericii şi a Zilelor Şcolii, dar şi activităţi caritabile care să bucure nu doar sufletele noastre, ci şi ale semenilor de lângă noi. Prin parteneriatele derulate, credem că Şcoala şi Biserica trebuie să lucreze împreună şi să rămână împreună; numai aşa se vor folosi mai bine de ele cei ce cresc sub acoperişul lor şi aşteaptă cu încredere ca dinspre ele să le vină luminarea. * Lucia Câmpeanu este profesor de religie şi director al Şcolii "Ion Creangă" Iaşi