„Se întorc morţii acasă”
Scriitorul Cornel Constantin Ciomâzgă şi-a lansat luni, 23 iunie, la Biblioteca Naţională a României o nouă carte, cu mult mai răscolitoare decât cea dintâi, „Lucrarea”. Volumul „Se întorc morţii acasă” a fost primit cu interes de o sală arhiplină, în care s-au regăsit importanţi oameni de cultură, clerici, dar şi prieteni ai autorului veniţi din Bistriţa, Arad, Oradea, Botoşani, Braşov.
Personajele principale ale cărţii sunt un fost torţionar comunist, Petre, şi cea mai opresată victimă a sa, părintele Filip, care se întâlnesc după zeci de ani, spre a trăi împreună, sub pecetea credinţei, o experienţă dincolo de înţelesul omenesc.
Lecţia iubirii
„Este vorba de o literatură pe care noi, în mod obişnuit, o numim literatura carcerală. Cele mai importante cărţi, de după 1990, vin din această zonă şi după gustul meu şi după câtă pricepere am, nu sunt cărţi de ficţiune, ci cărţile jurnale intime, memorii, memorial”, a punctat academicianul Eugen Simion, imediat după un microconcert susţinut de un grup de concertişti ai Ateneului Român şi după proiecţia unui film-eseu, semnat de regizoarea Cristina Chirvasie.
În continuare, dr. Dana Melania Bădic, referentul literar al lucrării, a ţinut să precizeze: „Graţie acestui text am avut parte de o înaltă lecţie - a iubirii, iar lucrul acesta se petrece în zilele noastre, septic decor, în care, pline de otravă cum sunt, de ipocrizie şi de revanşă, nici măcar «nefericiţii nu mai sunt solidari», după cum spunea domnul Octavian Paler. Ne-am pierdut capacitatea de a fi odihnitori de semeni, deşi avem libertatea de a nu trăi standardizat, apter. Sunt convinsă că sesizaţi, de asemenea, intrarea bunătăţii şi a iubirii în condiţia minoratului. În consecinţe ultime, acest text propune un mod de a fi”.
Când a venit rândul preotului profesor Nicolae Bordaşiu, supravieţuitor al temniţelor comuniste, fost membru al Rugului Aprins şi cunoscător al unuia dintre personaje, cei prezenţi l-au întâmpinat cu aplauze.
O carte filocalică
„Cartea aceasta este un fapt real, cutremurător, şi nu este singular. Când veţi citi cartea, veţi vedea că se deosebeşte mult de literatura de închisoare. După ce o stoarcem de anumite aspecte literare propriu-zise, pentru a reda fidel realitatea, descoperim o carte de teologie foarte adâncă. Aş putea spune că e o carte filocalică, nu este un roman, nu este o naraţiune, ci doar o adâncire de secvenţe dintr-o viaţă atât de tristă, pe de o parte, dar atât de frumoasă şi înălţătoare pe partea cealaltă”, a arătat părintele Nicolae Bordaşiu.
Şirul alocuţiunilor invitaţilor a fost încheiat de scriitorul Florin Caragiu care a încadrat volumul „în zona unui roman catehetic sau apologetic, cu încărcătură mistică”, „născut din sânul unei experienţe profunde de viaţă în biserică, care vine în continuarea căutărilor şi zbaterilor omului contemporan, în orice situaţie ar fi el”.
Finalul i-a aparţinut autorului, „bucuros atât cât nu pot să spun”, după cum singur a convins audienţa, mai ales că alături i-a fost micuţa Iunia, nepoata care a împlinit patru anişori chiar în ziua lansării cărţii celei noi, ce nu va întârzia să producă ecouri.