Se poate şi altfel...

Nu o să vă vină să credeţi, dar pentru credinţa lor, mulţi sfinţi au primit de la Dumnezeu darul de a nu simţi frigul!

- Să vă spun povestea minunată a Cuviosului Marcu, din secolul al patrulea după Hristos, care a biruit gerul, foamea şi setea, prin mila Domnului. A vieţuit 95 de ani într-un munte din Etiopia, un munte complet lipsit de verdeaţă, numai stâncă. În primii 30 de ani de nevoinţe, de foame, mânca pământ, iar setea şi-o potolea cu apă din mare. Se lupta cu duhurile rele, care voiau să-l alunge de pe muntele lor. Din cauza gerului îndurat, i-au degerat degetele picioarelor. Apoi Domnul a făcut să-i crească păr pe trup ca o blană, ca să fie apărat de frig. Mai mult, Domnul i-a trimis hrană zilnic, câte un peşte şi o pâine, printr-un înger, cât a mai trăit… *** - Despre pustnicul Teofilact se povesteşte că era foarte smerit şi, pentru că plângea mult în timpul rugăciunii, ca să nu fie văzut de către ucenicii săi, la ora slujbei se ducea printre stânci şi se întorcea dimineaţa. Odată, într-o noapte de iarnă, a ieşit pentru rugăciune ca de obicei. Cei doi ucenici ai săi, Părinţii Arsenie şi Pamfil, s-au îngrijorat, căci ningea, şi dimineaţa au plecat să-l caute. L-au găsit nemişcat şi s-au temut că părintele îngheţase. Dar când l-au atins au descoperit că era fierbinte şi zăpada se topise în jur, de la căldura rugăciunii …