Semnul distinctiv al creștinismului
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XXVI, 10-12, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 207-208
„Se cuvine deci, ca omul (împins de propria-i voință) să cultive pământul inimii sale și să se trudească, pentru că Dumnezeu cere din partea omului muncă, trudă și osteneală. Dar dacă nu se arată norii cei cerești și (nu vin) ploile harului, truda agricultorului nu folosește la nimic. Acesta este semnul (distinctiv) al creștinismului, (faptul) că (omul), oricât s-ar trudi și oricâte fapte bune ar face, se comportă ca și când n-a făcut nimic. Astfel, când postește, zice: N-am postit. Când se roagă, (zice): Nu m-am rugat. Când stăruie în rugăciune, (zice): N-am stăruit. Abia sunt la începutul exercițiului și al trudei, (și pe bună dreptate): chiar dacă este (om) drept înaintea lui Dumnezeu, este dator să zică: Nu sunt drept, nici n-am trudit, ci în fiecare zi sunt un începător. Dator este, de asemenea, ca în fiecare zi să fie animat de nădejdea, bucuria și așteptarea împărăției viitoare și a izbăvirii, zicând: Dacă n-am fost izbăvit astăzi, voi fi izbăvit mâine, după cum, cel ce sădește vie - înainte de a începe truda - este plin de speranță și bucurie; își imaginează deja butucii, își închipuie recolta - (deci) înainte de a fi obținut vinul - și așa se apucă de lucru, pentru că nădejdea și așteptarea îl dispun la trudă și la multe cheltuieli din casa sa; și după cum cel ce zidește o casă și cel ce lucrează un ogor la început cheltuiește mult, în speranța câștigului viitor, tot așa și cineva nu este însuflețit de bucurie și nădejde, dacă (nu zice): Voi obține izbăvirea și viața, nu poate să suporte necazurile, nici povara, nici să meargă pe calea cea strâmtă. Pentru că nădejdea și bucuria, prezente în el, îl fac pe acesta (capabil) să trudească, să suporte necazuri și să meargă pe calea cea îngustă. După cum nu este lucru ușor ca un tăciune să fie eliberat de foc, tot așa (nu este lucru ușor) ca sufletul (să fie eliberat) de focul morții, decât numai cu multă trudă.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)