Sf. Ap. şi Evanghelist Luca; Sf. Mc. Marin cel Bătrân

Sfântul Luca, marele Apostol şi Evanghelist, era grec de neam şi s-a născut în Antiohia Siriei. De tânăr deprinsese medicina şi pictura. El s-a dovedit şi un iscusit zugrav de icoane. Multa sa învăţătură l-a ajutat mai cu seamă să înţeleagă cuvântul pe care-l propovăduia Hristos şi să-l vestească lumii de atunci. În căutările sale, Sfântul Luca a devenit ucenic al Apostolului Pavel, care l-a luat apoi să-i fie însoţitor în răspândirea Evangheliei. Întâlnirea lui cu Sfântul Apostol Pavel a avut loc la Troas, către anul 50. Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca a luat notiţe şi din aceste însemnări şi alte texte şi tradiţii a alcătuit două cărţi: o Evanghelie şi Faptele Apostolilor. După moartea Apostolului Pavel la Roma, tradiţia spune că Sfântul Luca a propovăduit Evanghelia cu multă însufleţire în Macedonia şi Dalmaţia, dar mai ales în Grecia, murind în cetatea Teba din Beoţia Greciei, la vârsta de peste 80 de ani, ca unul din acei curaţi cu inima care văd pe Dumnezeu din lumea aceasta. Tradiţia ne mai spune că el este cel dintâi care a zugrăvit icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cu meşteşugul zugravilor „în ceară”, dar şi icoanele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Tot astăzi, Biserica noastră îl pomeneşte şi pe Sfântul Marin cel Bătrân. Acesta a trăit pe vremea lui Diocleţian şi a lui Aristobul. Fiindcă era creştin, iar în vremea aceea creştinii erau persecutaţi, a fost dus înaintea guvernatorului Ciliciei. Pentru că nu s-a lepădat de Hristos, Mântuitorul lumii, fericitul Marin cel Bătrân a fost bătut cumplit cu toiege şi, legându-i-se picioarele cu lanţuri grele, a fost băgat în temniţă, şi a doua zi iarăşi aducându-l înainte, l-au spânzurat pe lemn de picioare şi l-au bătut fără de milă. Apoi, pogorându-l de pe lemn, a suferit moarte prin sabie, dându-şi duhul în mâinile Domnului.