Sf. Ap. Toma; Sf. Mc. Erotiida

Sfântul Apostol Toma (sec. I) este unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos. S-a născut în cetatea Paneada (numită şi Cezareea lui Filip), din Galileea. Numele de Toma, în limba aramaică, înseamnă geamăn, la fel ca Didymos în greacă, fiindu-i adăugat numelui de Iuda, primit la tăierea-împrejur. El L-a cunoscut pe Mântuitorul Hristos, a crezut în El şi L-a urmat.

Sfânta Evanghelie îl prezintă alături de ceilalţi ucenici ai Domnului, când Mântuitorul pleacă în Betania unde va săvârşi minunea învierii lui Lazăr. La acest eveniment biblic întâlnim menţionarea numelui Apostolului Toma. Domnul Iisus Hristos este înştiinţat că fariseii şi cărturarii vor să-L omoare, iar Sfântul Apostol Toma îi îndeamnă pe ucenici: „Să mergem şi noi să murim cu El” (Ioan 11, 16). Este menţionat şi la Cina cea de Taină, când Mântuitorul îi vesteşte pe ucenici că merge la Tatăl să le pregătească loc. Atunci, Sfântul Apostol Toma întreabă: „Doamne, nu ştim unde Te duci şi cum putem să ştim calea?”, iar Domnul îi răspunde: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14, 15-16).

Cea mai cunoscută menţiune a Sfântului Apostol Toma este după Învierea Domnului, când Mântuitorul Se arată ucenicilor, iar „Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus” (Ioan 20, 24). Când Toma află de la ceilalţi Apostoli că Domnul a înviat şi li S-a arătat, el spune: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20, 25). Dovada realităţii Învierii cu trupul a Domnului o vede Sfântul Apostol Toma în a opta zi de la minunea Învierii lui Hristos. Despre acest moment, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan relatează: „Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! Apoi i-a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20, 26-29).

După Înălţarea la cer a Domnului şi după Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Apostol Toma vesteşte Evanghelia în India. Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române ne spune că, „ajungând la curtea împăratului Gundafor, acesta i-a dat mult aur ca să-i construiască palate măreţe, dar Apostolul a împărţit aurul la cei săraci, propovăduind zi de zi Evanghelia. După o vreme, împăratul, văzând că nu s-a zidit nimic, i-a întemniţat pe Apostol şi pe negustorul Avan, cu gând să-i dea la moarte. Dumnezeu a rânduit însă ca fratele împăratului să moară, iar sufletul lui să vadă palatul pe care Toma îl zidise în ceruri, prin milostenie. Apoi sufletul i s-a întors în trup şi a înviat. Atunci a aflat Gundafor că Toma i-a zidit cu adevărat un palat, dar nu pe pământ. Astfel au crezut în Hristos, ei şi mulţime de popor, fiind botezaţi în cetatea Taxila”.

Datorită întârzierii lui Toma, Apostolii deschid mormântul Maicii Domnului pentru el şi ­constată că este gol, aflând astfel că Sfânta Fecioară Maria a fost ridicată cu trupul la cer. Întors în India, continuă activitatea sa apostolică, întemeind primele comunităţi creştine. Aici suferă şi moarte martirică, fiind împuns cu suliţa în coastă.