Sf. Cuv. Chiriac Sihastrul; Sf. Mc. Petronia

Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul (†556) s-a născut în anul 448, în timpul domniei împăratului Teodosie al II-lea (408- 450), în oraşul Corint. Tatăl său se numea Ioan şi era preot în Corint. Mama sa se numea Evdochia. Sfântul era nepot al Episcopului Petru, care l-a hirotesit citeţ. La 18 ani, s-a dus la Ierusalim, unde a devenit monah în lavra Sfântului Eftimie cel Mare. A petrecut 30 de ani în ascultările mănăstirii, apoi, fiind în vârstă de 70 de ani, a început să se nevoiască într-o peşteră, ca pustnic. În acea vreme, în Ierusalim, creştea numărul celor care urmau erezia lui Origen. Cuviosul Chiriac, cu multe osteneli, a întors pe mulţi de la erezie la dreapta credinţă, întorcând de la amăgire, prin rugăciune şi cuvânt, pe cei înşelaţi şi întărind pe cei credincioşi în dreapta credinţă şi prorocind grabnica risipire a învăţăturilor greşite. El „a mers în pustietate şi s-a liniştit în munte, vreme de încă nouă ani, până la sfârşitul său. Sfântul avea drept paznic un leu mare şi înfricoşător, care nu-i vătăma pe fraţi, iar pe tâlhari îi ţinea la distanţă. Blând şi primitor, Chiriac le spunea oamenilor mai dinainte cele ce aveau să fie. Deşi avea mai mult de 100 de ani, era drept la trup, cu har şi cuviinţă şi nu dădea semne de bătrâneţe. Niciodată nu a fost văzut şezând sau fără să lucreze. Ajungând la vârsta de 107 ani şi făcând multe minuni cu harul lui Hristos, a răposat în Domnul” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul I, luna septembrie).