Sf. Cuv. Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu; Sf. Mc. Haritina

Sfinţii Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu (sec. XVI-XVII) erau din părţile Olteniei. Din tinereţe au intrat ca fraţi în Mănăstirea Cozia. Aici au deprins taina nevoinţelor, dobândind darul rugăciunii şi al iubirii de Dumnezeu. Nu după mult timp au primit tunderea în monahism. Cuviosul Daniil a fost hirotonit preot şi în scurt timp a devenit duhovnic şi povăţuitor pe calea mântuirii a părinţilor din mănăstire. Printre cei care se mărturiseau la Cuviosul Daniil era şi monahul Misail, care i-a devenit ucenic. Cei doi sfinţi au hotărât să meargă în pustnicie şi, primind binecuvântare de la stareţul lor, au mers dincolo de Turnul lui Traian, în zona Muntelui Cozia. Ei au ajuns să cunoască Psaltirea pe de rost. Se nevoiau rugându-se în desăvârşită linişte şi smerenie rostind Rugăciunea lui Iisus.

„La început şi-au construit bordeie, iar apoi şi-au săpat chilii în stânca muntelui, lângă izvoarele de apă ale pădurii. Multe au fost ispitele cuvioşilor, însă nici una n-a biruit dorul lor de Dumnezeu şi setea de rugăciune şi de osteneli. Sub acoperământul Maicii Domnului, în jurul cuvioşilor s-a adunat o mică obşte de fraţi nevoitori întru rugăciunea neîncetată, în privegheri, post şi în citirea cărţilor folositoare de suflet. De aceea, fericiţii Daniil şi Misail au ridicat o biserică de lemn pentru trebuinţele lor, în cinstea Intrării în biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cuviosul Daniil era duhovnicul tuturor pustnicilor din împrejurimi, la el spovedindu-se, după tradiţie, şi Sfinţii sihaştri Neofit şi Meletie. Aceştia coborau din când în când, mai cu seamă în duminici şi sărbători, pentru a se spovedi şi pentru a se împărtăşi la Sfânta Liturghie săvârşită în acest schit, care, aflându-se în apropierea vechiului turn roman, s-a numit Schitul Turnu. Spre sfârşitul vieţii, Cuviosul Daniil a dat părinţilor care se nevoiau împreună cu el rânduieli de viaţă pustnicească, apoi, cunoscându-şi mai înainte ceasul despărţirii, le-a pus povăţuitor în locul lui pe ucenicul său, Cuviosul Misail. Amândoi fericiţii, Daniil şi Misail, după trecerea la cele veşnice, în prima jumătate a veacului al XVII-lea, au fost îngropaţi lângă altarul bisericuţei de lemn. În anul 1676, când Mitropolitul Varlaam al Ţării Româneşti a construit la schit o biserică nouă, de piatră, a aşezat sfintele moaşte ale Cuvioşilor Daniil şi Misail la temelia altarului noii construcţii. Astfel, Cuvioşii Daniil şi Misail, avva şi ucenicul, s-au arătat vase alese ale Duhului Sfânt, înscriindu-se în rândul sfinţilor cuvioşi sihaştri români, ca purtători de daruri duhovniceşti şi luminători prin vieţuire sfântă. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat în anul 2016, rânduind prăznuirea lor în ziua de 5 octombrie” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul I, luna octombrie).