Sf. Cuv. Isidor Pelusiotul; Sf. Sfinţit Mc. Avramie
Sfântul Cuvios Isidor (†449) era egiptean de neam şi rudenie cu Teofil şi Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei, vieţuind pe vremea împăratului Teodosie cel Mic (408-450). El învăţase multă carte şi era socotit de istoricii din vremea sa drept un filosof şi desăvârşit îndrumător în înţelepciunea vieţii şi a Sfintelor Scripturi. De tânăr a lăsat slava lumii şi s-a dus într-o mănăstire din părţile Pelusiei, unde s-a făcut monah. Fiind hirotonit preot, petrecea o viaţă cu adevărat după Sfânta Evanghelie, povăţuind nu numai pe cei din mănăstirea sa, ci şi pe cei care, iubitori de învăţătură fiind, veneau la dânsul. De la Sfântul Cuvios Isidor ne-au rămas peste 2.000 de scrisori, prin care lumina cu minunate cuvinte, pline de folos duhovnicesc, pe oameni, întorcând pe păcătoşi şi întărind pe cei porniţi spre fapte bune. Şi aşa, binevieţuind şi dumnezeieşte purtându-se, la adânci bătrâneţi s-a mutat în pace la Domnul.