Sf. Ier. Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului, şi Miron, Episcopul Cretei

Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul lui Hristos (†820) a trăit pe vremea împăratului Leon al V‑lea Armeanul (813‑820), unul dintre împăraţii care luptau împotriva sfintelor icoane. Ca episcop al Cizicului, Sfântul Emilian a fost silit de multe ori să se lepede de cinstirea icoanelor, suferind multe chinuri de la eretici, dar nu s‑a supus, ci a rămas neclintit, potrivit predaniei Sfinţilor Părinţi. El avea nădejdea că pentru necazurile cele vremelnice va dobândi bunătăţile cele veşnice. Fiind în exil, din cauza pătimirilor şi a strâmtorărilor s‑a mutat în pace la Domnul. Astăzi Biserica Ortodoxă face şi pomenirea Sfântului Miron, Episcopul Cretei, care, înainte de a fi ales episcop, a hrănit mulţi săraci, lucrând pământul împreună cu soţia sa. Odată, a aflat pe pământul său nişte hoţi care furau, aceia umplându‑şi sacii cu grâu. Iar sacii erau atât de grei încât tâlharii nu puteau să‑i ridice de la pământ. Dar Sfântul Miron, în loc să‑i alunge sau să le facă vreun rău, venind, le‑a ridicat sarcinile cu mâinile sale, le‑a pus pe umerii lor, poruncindu‑le să nu spună nimănui cele întâmplate. Datorită vieţii sale îmbunătăţite a fost hirotonit preot în timpul împăratului persecutor Deciu (249‑251), iar după moartea împăratului a fost ales episcop al Cretei, unde a făcut multe minuni. Până la vârsta de 100 de ani, când şi‑a dat sufletul în mâinile Domnului, Sfântul Miron a trăit în iubire faţă de Dumnezeu şi cu milă faţă de oameni.