Sf. Ier. Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti; Sf. Mc. Terentie, soţia sa, Neonila, şi cei 7 fii; Sf. Ier. Firmilian, Episcopul Cezareei Capadociei

Sfântul Ierarh Iachint a fost primul mitropolit al Ţării Româneşti. Iachint a studiat la Constantinopol, a apărat învăţătura ortodoxă a isihas­mului şi a fost ales Mitropolit al Vicinei, din Dobrogea, în anul 1358. Mitropolitul a dus o viaţă sfântă şi era pildă pentru credincioşi. În anul 1359, cu îngăduinţa Sfântului Patriarh Calist I al Constantinopolului şi la stăruinţele voievodului Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), Sfântul Iachint s-a mutat în capitala de atunci a Ţării Româneşti, la Curtea de Argeş. Sfântul Iachint a întărit în mărturisirea Ortodoxiei pe voievod şi pe dregători, care erau ispitiţi să-şi schimbe credinţa pentru înlesnirile lumeşti ale Apusului. Marele ierarh s-a îngrijit de organizarea bisericească, de hirotonirea unor preoţi vrednici şi i-a învăţat pe monahi rugăciunea inimii, fiind iubit de popor pentru blândeţea şi milostivirea lui. În timpul său a venit Sfântul Cuvios Nicodim, care a înfiinţat mai apoi mănăstirile Vodiţa şi Tismana.
În anul 1372, la adânci bătrâneţi, a plecat în pace la Domnul, fiind plâns de tot poporul ca un adevărat părinte.