Sf. Ier. Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (Pomenirea morţilor)

Sfântul Sofronie era din cetatea Damascului şi a trăit în zilele împăratului Heraclie (610-641). Studiind filosofia, a mers la Ierusalim, apoi la mănăstirea Sfântului Teodosie, începătorul vieţii de obşte, şi acolo a vieţuit 20 de ani. L-a avut ca îndrumă­tor pe pustnicul Ioan Moshu, scriitorul vestitei cărţi Limona­riul. Împreună cu acest cuvios, Ioan, Sfântul Sofronie a călătorit la mai multe locuri sfinte: la Mă­năstirea „Sfântul Sava”, la Iordan, în Antiohia, apoi în Ale­xandria. Aici, îmbolnăvindu-se, Sofronie a fost tuns în mona­hism. În acea vreme, Heraclie i-a biruit pe perşi, aducând la Ieru­salim lemnul Sfintei Cruci, pe care aceştia îl furaseră, dar şi pe Patriarhul Zaharia al Ierusa­limului, care era ţinut în robie. După moartea patriarhilor Zaha­­ria şi Modest a fost ales So­fro- nie patriarh al Sfintei Cetăţi. Sfântul Sofronie i-a combătut pe monoteliţi, întocmind scrieri care au fost citite la Sinodul al 6-lea Ecumenic. Tot el a scris Viaţa Sfintei Maria Egipteanca şi  Cu­vânt despre viaţa Sfântului Ioan cel Milostiv.