Sf. Ier. Teofilact Mărturisitorul, Episcopul Nicomidiei

Sfântul Teofilact (†842) a trăit pe vremea când Biserica era tulburată de erezia iconoclaştilor. Era prieten bun cu Sfântul Tarasie, patriarhul sub care se ţinuse cel de-al 7-lea Sinod Ecumenic. Intrând în cinul monahal, Patriarhul Tarasie l-a trimis la o mănăstire pe malul Mării Negre. Aici, sfântul s-a nevoit mult şi, sporind în virtuţi, semne minunate se lucrau prin el. Apoi, Sfântul Tarasie l-a hirotonit pe Sfântul Teofilact, Episcop în Nicomidia. În vreme ce acesta cârmuia cu dragoste pe dreptcredincioşii din Nicomidia, a murit Sfântul Tarasie şi în locul său a venit Nichifor cel Înţelept. Pe tronul împărătesc a ajuns Leon Armeanul, care a pornit un nou val de prigoane împotriva icoanelor. Atunci, Patriarhul Nichifor i-a adunat pe cei mai de seamă arhierei ai vremii şi au mers la împărat, sfătuindu-l să nu mai facă tulburare în Biserică. Însă acela i-a alungat pe ierarhi din scaunele lor, pe Sfântul Teofilact trimiţându-l la Strovilon, lângă mare. Acolo, sfântul, la adânci bătrâneţi, s-a mutat la Domnul. Moaştele sale au fost aşezate în biserica zidită de el în Nicomidia.