Sf. întâia Muceniţă şi întocmai cu Apostolii Tecla; Sf. Cuv. Siluan Athonitul

Sfânta întâia Muceniţă şi întocmai cu Apostolii Tecla (sec. I) este prima martiră ce a pătimit pentru credinţa în Hristos. Ea a fost ucenica Sfântului Apostol Pavel. Sfânta Tecla s-a născut în oraşul Iconium din provincia Licaonia (Asia Mică), într-o familie bogată. Ea era de o frumuseţe rară. În acelaşi timp a dobândit multă învăţătură. La vârsta de 18 ani a fost logodită cu Tamir, un tânăr de neam ales. În anul 45, Sfântul Apostol Pavel a venit în Iconium (Iconia), însoţit de Barnaba. Ascultând, în casa lui Onisifor, cuvântul apostolului, Tecla a primit credinţa creştină şi a înţeles vrednicia fecioriei. A luat hotărârea de a-şi trăi viaţa în fecioarie, în slujba Evangheliei lui Hristos. Ea a primit de la Dumnezeu darul cuvântului.

„Aflând mama sa, Teoclia, de hotărârea fiicei de a-şi trăi viaţa în feciorie şi de a urma lui Pavel, a început să o certe, iar în cele din urmă, să o bată. Logodnicul ei, pe de altă parte, neizbutind să schimbe credinţa Sfintei Tecla, a mers la dregătorul cetăţii şi i-a cerut să prindă pe Pavel şi să-l ţină în temniţă ca unul ce este creştin şi o botezase şi pe Tecla. Fiind osândită la moarte prin ardere pe rug, Dumnezeu a păzit-o nevătămată, iar ea şi-a părăsit rudele şi a plecat în căutarea Apostolului Pavel, îndrumătorul său, care, între timp, fusese izgonit din cetate şi se afla acum în Antiohia Pisidiei. Acolo, un tânăr dregător cu gânduri necurate, Alexandru cu numele, văzând frumuseţea Teclei, a încercat să o atragă la păcat, dar, neizbutind, a pârât-o mai-marelui cetăţii că este creştină şi a cerut osândirea ei. Fecioara a fost prinsă şi osândită să fie dată la fiarele sălbatice, dar acelea nu au vătămat-o cu nimic. Atunci unii păgâni, necunoscând puterea lui Hristos, au crezut că poartă farmece în hainele ei, prin care îmblânzeşte fiarele. De aceea, după câteva zile, a fost din nou aruncată leilor înfometaţi, dar fiarele înfometate s-au plecat înaintea ei, mărturisind, astfel, că nu pot să vatăme feciorescul ei trup. Apoi a fost aruncată într-o groapă cu şerpi veninoşi, dar Dumnezeu a păzit-o şi acolo neatinsă. Deci, văzând poporul aceste minuni, a strigat cu mare glas: