Sf. Mc. Adrian şi Natalia, soţia sa; Sf. Mc. Atic

Sfinţii Mucenici Adrian şi Natalia au trăit în cetatea Nicomidiei în timpul împăratului Maximian (286-305). Adrian, care era un păgân dintre mai-marii cetăţii, a fost impresionat de răbdarea în chinuri a creştinilor prinși de soldaţi la porunca împăratului. Datorită acestor 23 de bărbaţi creştini, Adrian s-a alăturat creştinilor. Avea 28 de ani şi era căsătorit de 13 ani cu Natalia. Aceasta l-a fericit pentru alegerea sa, cerându-le sfinţilor din temniţă să se roage pentru el. Înainte cu o zi înainte de judecata împăratului, Adrian a plătit paznicii şi s-a dus acasă să-i spună Nataliei despre sfârşitul său. Însă soția nu i-a deschis, crezând că s-a lepădat de Hristos, dar după ce acesta i-a explicat, Natalia a mers cu el în temniţă, unde săruta lanţurile sfinţilor mucenici şi le ştergea rănile. După multe chinuri, Sfântul Adrian şi ceilalţi mucenici şi-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu. Trupurile lor au fost aruncate în foc, însă părţi din moaştele sfinţilor, care au scăpat focului, au fost apoi duse de credinciosul Eusebiu la Arghiropolis, lângă Bizanţ. Aici a venit şi Natalia și, plecând la Domnul, a fost îngropată alături de moaştele sfinţilor mucenici.