Sf. Mc. Codrat, Ciprian, Dionisie şi cei împreună cu ei
Aceşti sfinţi erau din Corint şi au trăit pe vremea împăraţilor Deciu (249-251) şi Valerian (253-260) şi ale lui Iason, stăpânitorul Greciei. În acele zile, fiind prigoniţi creştinii, aceştia părăseau cetăţile şi averile lor şi se ascun- deau prin pustietăţi şi prin munţi, ca să-şi păzească fără prihană sfânta lor credinţă a iubirii, a dreptăţii şi a libertăţii, dată nouă de Domnul Iisus Hristos. Sfântul Codrat, rămânând orfan de mic, a fost cres- cut în locuri pustii, ca şi Sfântul Ioan Botezătorul. Ajungând la vârsta tinereţii, a mers în Corint pentru a învăţa meşteşugul doctoricesc. Acolo, s-a împrietenit cu cinci tineri creştini, care ardeau de dragostea pentru credinţa cea adevărată. La scurt timp, Sfântul Codrat şi prietenii săi au fost prinşi şi aruncaţi în temniţă, iar acolo propovăduiau pe Hristos, îndemnându-i pe toţi să nu renunţe la credinţa creştină. Fiind scoşi la păgâneasca judecată de către Iason şi mărturisind ei cu putere pe Hristos- Domnul, au fost bătuţi, strujiţi, arşi în foc, apoi au fost daţi spre tăierea capului cu sabia, primind astfel cununa muceniciei din dreapta lui Hristos, Dumnezeu.