Sf. Mc. Codrat, Ciprian, Dionisie şi cei împreună cu ei

Aceşti sfinţi erau din Corint şi au trăit pe vremea împăraţilor Deciu (249-251) şi Valerian (253-260) şi ale lui Iason, stăpânitorul Gre­ciei. În acele zile, fiind prigoniţi creştinii, aceştia părăseau cetă­ţile şi averile lor şi se ascun-­ deau prin pustietăţi şi prin munţi, ca să-şi păzească fără prihană sfânta lor credinţă a iubirii, a dreptăţii şi a libertăţii, dată nouă de Domnul Iisus Hristos. Sfântul Codrat, rămâ­nând orfan de mic, a fost cres-­ cut în locuri pustii, ca şi Sfântul Ioan Botezătorul. Ajungând la vârsta tinereţii, a mers în Corint pentru a învăţa meşteşugul doc­toricesc. Acolo, s-a împrietenit cu cinci tineri creştini, care ardeau de dra­gostea pentru credinţa cea ade­vărată. La scurt timp, Sfântul Codrat şi prietenii săi au fost prinşi şi aruncaţi în tem­niţă, iar acolo propovăduiau pe Hristos, îndemnându-i pe toţi să nu renunţe la credinţa creş­tină. Fiind scoşi la păgâneasca jude­cată de către Iason şi măr­tu­risind ei cu putere pe Hristos- Domnul, au fost bătuţi, strujiţi, arşi în foc, apoi au fost daţi spre tăierea capului cu sabia, primind astfel cununa muceniciei din dreapta lui Hristos, Dumnezeu.