Sf. Mc. Fotie şi Anichit

Sfinţii Mucenici Fotie şi Anichit au pătimit în timpul împăratului Diocleţian (284-305) şi erau din cetatea Nicomidiei. Anichit era unul din demnitarii cetăţii Nicomidia, slujbaş împărătesc, iar Fotie era nepotul său. Pe când Diocleţian îi chinuia pe creştini, Anichit, plin de dragoste pentru Hristos, a venit singur şi a mărturisit credinţa sa. Atunci, împăratul a poruncit să i se taie limba şi să fie apoi aruncat fiarelor sălbatice ca să-l sfâşie. În timp ce Anichit era supus la chinuri, Fotie, văzând puterea credinţei unchiului său, L-a mărturisit şi el pe Mântuitorul Iisus. De aceea, Anichit şi Fotie au fost arşi de vii, primind astfel cununa muceniciei. Sfântul Anichit este invocat în rugăciunile de la Taina Sfântului Maslu şi de la slujba Sfinţirii Apei. Troparul Sfinţilor Mucenici Fotie şi Anichit: „Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule”.