Sf. Sfinţit Mc. Policarp, Episcopul Smirnei; Sf. Cuv. Gorgonia

Sfântul Policarp era din Efes şi s-a născut din părinţi binecre­dincioşi, Pangratie şi Teodora, pe când ei erau în temniţă pentru credinţa în Iisus Hristos. Fiind osândiţi la moarte, pruncul a fost luat şi crescut de o creş­tină milostivă, Calista, care l-a bote­zat, dându-i numele Poli­carp. Pe când avea 20 de ani, tânărul Poli­carp a aflat că Sfân­tul Evan­ghelist Ioan propovă­duieşte cu­­vântul Domnului în părţile Asiei şi dorind foarte mult să-l vadă a mers la dânsul. Pe vre­mea împăratului Traian, Sfân­tul Ioan Evanghelistul l-a aşezat pe Sfântul Vucol Episcop în Smirna, dându-i ajutor pe Sfân­tul Poli­carp. Asemenea şi Sfân­tul Vucol, înainte de a muri, l-a aşezat pe Sfântul Policarp în lo­cul său. Păstorind vreme îndelun­gată, el i-a adus pe mulţi pă­gâni la Hristos. Către anul 158 Sfântul Policarp a mers la Roma, unde, împreună cu Papa Anicet, a sta­tornicit data sărbă­torii Învierii Domnului. Sfântul Policarp a fost ars de viu pe vremea împăratului Marc Aureliu pentru credinţa sa în Mântuito­rul Iisus Hristos, pri­mind astfel cununa muceniciei.