Sf. Sfinţit Mc. Zenovie, Episcopul Ciliciei, şi Sf. Mc. Zenovia, sora sa; Sf. Ap. Cleopa

Sfinţii Mucenici Zenovie, episcopul, şi Zenovia, sora lui, au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) în cetatea Egeea din părţile Ciliciei. După moartea părinţilor, care i-au crescut în frica Domnului, cei doi fraţi au moştenit multă avere. Zenovia a încredinţat partea ei de avere fratelui său, pentru săraci, intrând în mănăstire, iar Zenovie, odată cu împărţirea averii săracilor, propovăduia şi cuvântul Evangheliei. Pentru râvna sa, Zenovie a fost pus episcop al cetăţii Egeea şi a primit de la Domnul darul tămăduirii. Pornindu-se prigoana creştinilor, Sfântul Zenovie a fost adus înaintea dregătorului Lisias, care l-a îndemnat să jertfească zeilor. Însă sfântul a răspuns cu îndrăzneală: „Viaţa cea vremelnică, pe pământ, fără Hristos nu este viaţă, ci moarte adevărată, iar moartea pentru credinţa în Hristos nu este moarte, ci viaţă veşnică“. Ca urmare a mărturisirii sale, a fost supus la chinuri. Sfânta Zenovia, aflând de chinurile fratelui ei, i-a mărturisit lui Lisias că şi ea este creştină, fiind supusă la chinuri. Pentru că au rămas nevătămaţi, Zenovie şi Zenovia au primit cununa muceniciei
prin sabie.