Sf. Sfinţit Mucenic Eutihie; Sf. Mc. Tation

Sfântul Eutihie provenea, conform tradiţiei bisericeşti, din Sevastia Palestinei. Auzind el de propovăduirea Evangheliei lui Hristos, şi-a lăsat părinţii şi rudele şi s-a apropiat de ucenicul cel iubit al lui Hristos, Evanghelistul Ioan Teologul. Drept aceea, dezrădăcinând din temelie înşelăciunea idolească şi scoţând darul lui Dumnezeu ca dintr-un izvor, Eutihie s-a umplut de râvnă apostolească şi de har, propovăduind cuvântul Domnului Iisus Hristos şi alături de Sfântul Apostol Pavel. De aceea, Sfântul Eutihie este numit ucenic al celor doi Apostoli, deşi nu se află în numărul celor 70. După ce a fost sfinţit episcop şi Eutihie a continuat să propovăduiască Evanghelia Mântuitorului Hristos cu şi mai multă râvnă, aducând pe mulţi necredincioşi la adevărata credinţă. Se spune că un înger al Domnului îl însoţea pretutindeni pe unde mergea şi-l întărea pe el, spunându-i mai dinainte cele ce aveau să se întâmple. A suferit pretutindeni legături şi bătăi, suferind cu bărbăţie. A pătimit chinuri pentru credinţa în Hristos şi a fost chiar dat fiarelor spre mâncare, dar a rămas teafăr. La sfârşit, a fost dus legat de la Efes în patria sa, Sevastia din Palestina. Slujba din Minei aminteşte că sfântului i-a fost tăiat capul cu sabia, luând astfel cununa muceniciei de la Hristos.