Sfânta Liturghie, laboratorul învierii şi şcoala deprinderii iubirii între oameni

În fiecare Sfântă Liturghie înaintăm spre Împărăţia Sfintei Treimi, care va dura în veci şi în care Împăratul ne este Tată şi Fiul Împăratului, Frate, iar noi, uniţi cu Ei în Duhul Sfânt. Înaintăm în ea şi trăim tot mai mult în ambianţa ei duhovnicească. E Împărăţia deplinei comuniuni în dragoste, în care nimeni nu e rob şi nimeni stăpân, ci toţi fraţi întru Domnul Iisus Hristos şi fii ai Tatălui bunătăţii şi puterii supreme, eliberaţi de toate patimile egoiste care ne despart. Iar Cel ce ne conduce spre acea împărăţie, prin învăţătură, prin pildă şi putere dăruitoare, este Domnul nostru Iisus Hristos, Unul din Treime, Care S-a făcut pentru veci Unul dintre noi, S-a adus jertfă pentru noi din iubire, a înviat şi S-a înălţat cu Trupul la cer şi şade de-a dreapta Tatălui pe tronul Împărăţiei veşnice. (…) Nu se poate cugeta Biserica fără Liturghie. Prin aceasta, Liturghia ne dă puterea să trăim viaţa întăriţi şi încălziţi de dragostea dintre noi, capabili să ne ajutăm unii pe alţii şi pe ceilalţi oameni ca nişte adevăraţi fraţi. Astfel, odată cu nădejdea învierii şi a vieţii de veci, Liturghia ne dă şi puterea înfrăţirii. Ea este slujba sfântă şi eficientă a învierii şi a înfrăţirii din Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat, răstignit şi înviat pentru noi. (…)

Liturghia este laboratorul învierii şi şcoala deprinderii iubirii între oameni. Ea este manifestarea bucuriei comune că vom învia şi vom fi toţi împreună în veci, cu părinţii, cu fraţii, cu copiii noştri, comunicând prin trupurile noastre luminoase. De aceea, Sfânta Liturghie începe cu binecuvântarea Sfintei Treimi şi sfârşeşte cu cererea milei şi a mântuirii de la Hristos cel înviat. (Părintele Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia Ortodoxă)