Sfânta Mare Muceniţă Eufimia; Sfintele Muceniţe Meletina şi Ludmila

Sfânta Eufimia a trăit pe vremea lui Diocleţian (284-305) şi era în rânduiala fecioarelor, îndeletnicindu-se cu duhovniceştile nevoinţe. Dregătorul Prisc a dat poruncă să se adune tot poporul şi fiecare după puterea sa să aducă jertfă lui Ares, zeul Calcedonului. Printre cei care nu au dorit să aducă jertfe s-a numărat şi Sfânta Muceniţă Eufimia. Deci, prinzând-o păgânii au dus-o la chinuri, dând-o în foc apoi la fiarele sălbatice. Şi cu toate că fiarele nu i-au făcut nimic, sfânta şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Cea mai vestită biserică ridicată în cinstea ei a fost în Calcedon, în care s-au ţinut lucrările celui de-al patrulea Sinod Ecumenic. Părinţii de la Calcedon au arătat că izbânda hotărârilor soborului se datora, în bună parte, mijlocirilor Sfintei Eufimia.