Sfânta Spovedanie şi Sfânta Euharistie - izvoare ale bucuriei şi vieţii veşnice

Congresul internaţional de teologie cu tema Sensurile şi importanţa Sfintelor Taine ale Spovedaniei şi Împărtăşaniei în teologia, spiritualitatea şi misiunea ortodoxă contemporană, organizat de Patriarhia Română în cooperare cu Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universităţii din Bucureşti şi cu sprijinul generos al Secretariatului de Stat pentru Culte, reprezintă un eveniment semnificativ în cadrul manifestărilor prilejuite de Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii). Acest congres, ca eveniment de cooperare academică şi de comuniune spirituală, constituie o ocazie deosebită pentru ca ierarhi, preoţi şi profesori, specialişti din România şi din alte ţări să dea o mărturie edificatoare despre semnificaţia Sfintei Spovedanii şi a Sfintei Euharistii în viaţa Bisericii şi a misiunii ei în lumea de azi.

Prin structura programului pregătit, Congresul euharistic internaţional nu se rezumă doar la dimensiunea academică, ci are şi o semnificativă perspectivă pastorală. Prin prezenţa ierarhilor şi a preoţilor, ca păstori ai comunităţilor de credincioşi, se poate evidenţia şi asuma mai bine caracterul pastoral al celor două Sfinte Taine, relaţionarea lor cu Sfânta Liturghie, cu viaţa şi cu misiunea Bisericii. Tema congresului este relevantă şi de mare actualitate pentru timpul prezent, întrucât, în faţa puternicelor tendinţe secularizante, a indiferentismului faţă de cele sfinte, ne sunt prezentate, ca remedii vindecătoare, lumina de înviere şi înnoire spirituală dobândită prin Pocăinţă şi sfinţirea vieţii dobândită prin Euharistie, care este pregustare a păcii şi bucuriei din Împărăţia cerească a Preasfintei Treimi.

Îndemnul biblic şi liturgic „Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul“ (Psalmul 33, 8) este o chemare la cunoaşterea sensului vieţii ca relaţie de comuniune a omului cu Dumnezeu. De aceea, Biserica ne cheamă la schimbarea şi înnoirea vieţii prin Taina Sfintei Spovedanii şi la comuniune de iubire eternă cu Hristos Cel răstignit şi înviat, încă din timpul vieţii pământeşti. În acest sens, Hristos Domnul ne îndeamnă, zicând: „Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl (...). Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu“ (Ioan 6, 27; 50-51).

1) În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu şi este dominată de un spirit de nemulţumire, Euharistia Bisericii, ca Taină a recunoştinţei faţă de Dumnezeu Creatorul şi Mântuitorul lumii, ne oferă pace sfântă şi bucurie profundă, izvorâte din rugăciune smerită şi fierbinte. Din păcate, omul secularizat a pierdut pacea şi bucuria sufletului tocmai pentru că a pierdut practica rugăciunii ca respiraţie a sufletului în prezenţa harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu.

Este semnificativ faptul că venirea lui Hristos pe pământ ca om începe cu vestirea bucuriei: „Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul“ (Luca 2, 10), iar înălţarea Sa la cer se încheie cu bucuria binecuvântării lui Hristos dăruită ucenicilor Săi şi prin ei Bisericii Sale întregi: „Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare“ (Luca 24, 52). Însă această bucurie nu poate fi definită şi analizată în mod discursiv, ci împărtăşită în comuniunea de viaţă a Bisericii lui Hristos care trăieşte din prezenţa Sa harică în comunitatea eclesială aflată în rugăciune (cf. Matei 28, 20).

2) Din acest motiv, trebuie să depăşim o raportare individualistă faţă de Taina Spovedaniei şi faţă de Taina Euharistiei, redescoperind dimensiunea eclesială a lor ca izvoare de bucurie, de sfinţire şi de creştere spirituală a comunităţii eclesiale în comuniune. Prin Liturghia Euharistică noi oferim creaţia (lumea) şi pe noi înşine lui Dumnezeu ca răspuns al nostru la iubirea lui Dumnezeu Creatorul, Mântuitorul şi Sfinţitorul lumii. Mulţumim Preasfintei Treimi pentru că iubirea Ei smerită şi milostivă s-a descoperit lumii prin iubirea lui Iisus Hristos Cel răstignit, înviat şi înălţat la cer. De aceea, în rugăciunea de pregătire pentru împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, rostim: „Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Îţi încredinţăm toată viaţa noastră şi nădejdea noastră“.

3) Întrucât în Sfânta Euharistie Hristos Se dăruieşte nouă în stare de sfinţenie şi iubire jertfelnică, trebuie şi noi să ne apropiem de Sfânta Euharistie într-o stare de iubire smerită şi jertfelnică, adică în stare de post şi de curăţire sufletească şi trupească. De aceea, într-o rugăciune pregătitoare, cerem: „Mintea şi sufletul, inima şi trupul, sfinţeşte-mi-le, Mântuitorule, şi mă învredniceşte fără de osândă, Stăpâne, să mă apropii de înfricoşătoarele Tale Taine“. Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului şi dobândirea mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci.

În acest sens, împărtăşirea euharistică ne dăruieşte putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milostivă, exprimată prin rugăciune şi prin fapte bune. În acest sens, Părintele Dumitru Stăniloae spune: „Trupul şi Sângele lui Hristos ne-au umplut şi pe noi de lumină. Prin ele am văzut lumina, am văzut jertfa iubirii până la capăt trăită de Fiul lui Dumnezeu pentru noi prin trup şi am simţit-o în noi înşine. Am văzut că sensul vieţii şi plinătatea ei stau în jertfa din iubire a Fiului lui Dumnezeu pentru noi, ca să rodească în jertfa noastră, din iubire pentru alţii. Jertfa lui Dumnezeu Cel întrupat ne deschide şi nouă urcuşul spre desăvârşirea noastră în Dumnezeu prin jertfă, odată ce prin ea a coborât El la noi şi a desăvârşit umanitatea noastră asumată de El... Trăim viaţa sensibilă trăită de El în trupul Lui, ca a noastră. Nu mai avem în noi un duh pământesc, ci Duhul ceresc al lui Hristos. De aceea înţelegem, vedem, simţim Lumina cea adevărată, una cu Viaţa eternă“ (Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2004, pp. 610-611).

În încheiere, apreciem în mod deosebit manifestarea academică şi duhovnicească organizată în aceste zile la Bucureşti prin Congresul internaţional de teologie dedicat Euharistiei şi Spovedaniei ca izvoare ale înnoirii vieţii spirituale azi.

În acest sens, felicităm călduros pe organizatori şi binecuvântăm pe distinşii oratori invitaţi din ţară şi din străinătate, precum şi pe toţi participanţii la lucrările acestui congres, cu speranţa că va fi un moment de bucurie şi comuniune fraternă în iubirea lui Hristos.

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Mesaj rostit cu ocazia Congresului internaţional de teologie Sensurile şi importanţa Sfintelor Taine ale Spovedaniei şi Împărtăşaniei în teologia, spiritualitatea şi misiunea ortodoxă contemporană (Bucureşti, Centrul naţional pentru formare continuă Dumitru Stăniloae, 5-8 octombrie 2014).