Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău, apărător al dreptei credinţe
Sfinţenia Cuviosului Chiriac a fost proclamată ieri, la Mănăstirea Tazlău din judeţul Neamţ, unde a vieţuit. Sfânta Liturghie a fost oficiată de trei ierarhi şi zeci de preoţi şi diaconi, în prezenţa a sute de credincioşi. Proclamarea solemnă a canonizării Cuviosului Chiriac, care a trăit în secolul al XVII-lea, a avut loc în această vară, la Mănăstirea Neamţ, pe 5 iunie, alături de alţi opt cuvioşi nemţeni.
La Mănăstirea Tazlău, din judeţul Neamţ, a avut loc ieri proclamarea locală a canonizării Sfântului Chiriac de la Tazlău. Sfânta Liturghie arhierească a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor şi PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului, înconjuraţi de un impresionant sobor de preoţi şi diaconi. „La Mănăstirea Tazlău din judeţul Neamţ, prin darul oferit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a avut loc vizita IPS Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, împreună cu membri ai Sfântului Sinod, pentru proclamarea locală a canonizării Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Chiriac de la Tazlău, cu data de prăznuire - 9 septembrie. Originar din imediata apropiere a comunei Tazlău, din satul Mesteacăn, Sfântul Cuvios Chiriac a vieţuit în Mănăstirea Tazlău în veacului al XVII-lea, între 1600-1660. Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău este înmormântat în pridvorul Mănăstirii Tazlău, în partea de apus a mănăstirii. Este un moment de bucurie pentru obştea Mănăstirii Tazlău, pentru că, în afară de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, ctitorul mănăstirii noastre, care a fost canonizat în anul 1992, iată, anul acesta, un alt moment de bucurie cu această nouă canonizare“, a declarat stareţul Mănăstirii Tazlău, protosighelul Iosif Chiriac.
Dorinţa dobândirii darurilor Duhului Sfânt
La finalul Sfintei Liturghii, PS Ioachim Băcăuanul a vorbit despre contextul canonizării celor nouă sfinţi nemţeni, printre care şi Cuviosul Chiriac de la Tazlău. Ceremonia de proclamare a canonizării Sf. Chiriac de la Tazlău a avut loc după Sfânta Liturghie, în prezenţa sutelor de credincioşi prezenţi. PS Ioachim Băcăuanul a citit Tomosul Sinodal, iar arhim. Dosoftei Şcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi, a citit Sinaxarului Sfântului Chiriac de la Tazlău. După cum a subliniat IPS Mitropolit Teofan, „Sfântul Chiriac de la Tazlău, nevoindu-se prin aceşti munţi, n-a avut o altă dorinţă în viaţa lui, o altă cale pe care a bătătorit-o, un alt drum pe care l-a parcurs, decât să dobândească darurile Duhului Sfânt şi, prin ele, să-L cunoască pe Dumnezeu. Spune viaţa Sfântului Chiriac că, din familie, copil fiind, tindea să-L urmeze pe Hristos şi a făcut aceasta plecând de acasă, îndreptându-se spre această mănăstire. Simţea că aici este Hristos, că fără de El nu poate să facă nimic bun, frumos şi adevărat“.
Cuviosul Chiriac de la Tazlău a intrat din fragedă tinereţe în obştea Mănăstirii Tazlău, unde a deprins viaţa monahicească, apoi a primit călugăria. După puţină vreme, a fost hirotonit, fără voia lui, diacon şi preot, devenind un iscusit povăţuitor de suflete. S-a retras în pustnicie într-o peşteră pe un munte din apropierea mănăstirii, numit Măgura Tazlăului. Dobândind darul rugăciunii curate, al vindecării bolilor şi al izgonirii demonilor, a fost căutat de mulţimile de călugări şi credincioşi, dornici să se împărtăşească din sfinţenia vieţii sale. În acea perioadă de intensă propagandă calvină venită din Transilvania, el a fost un adevărat apărător şi mărturisitor al dreptei credinţe, păstrând aprinsă flacăra Ortodoxiei în tot ţinutul Neamţului.