Sfântul Cuvios Ioan Iacob, cinstit la Paraclisul Catedralei Naţionale

Unul dintre cei mai iubiți cuvioși români ai secolului al XX‑lea, Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, care și‑a petrecut ultimii ani ai vieții în nevoință în pustiul Hozevei din Țara Sfântă, a fost cinstit cu aleasă evlavie la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului din București. Cu prilejul sărbătorii sale, astăzi, 5 august 2026, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, a săvârșit Sfânta Liturghie și a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat principalele repere ale vieții, nevoinței și sfințeniei marelui sihastru român.

Ziua de pomenire a Sfântului Ioan Iacob de la Neamț a adunat numeroși credincioși bucureșteni și pelerini la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului. Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, au fost aduse de la Reședința Patriarhală și așezate spre închinarea credincioșilor atât racla ce adăpostește un fragment din cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, cât și epitrahilul pe care acesta l‑a purtat în timpul vieții.

În ajunul sărbătorii, marți, 4 august, după așezarea raclei spre închinare lângă Altarul de vară al sfântului lăcaș, un sobor de preoți și diaconi a săvârșit slujba Vecerniei unită cu Litia.

În dimineața zilei de 5 august, în mijlocul mulțimii de credincioși veniți să se închine sfintelor moaște s‑a aflat Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, care a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de slujitori.

După citirea pasajului evanghelic rânduit, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat principalele nevoințe duhovnicești ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, atât din perioada petrecută la Mănăstirea Neamț, cât și din anii de nevoință în pustia Hozevei. Totodată, a subliniat că una dintre preocupările statornice ale sfântului a fost slujirea și ajutorarea aproapelui: „Biserica noastră îl sărbătorește pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, cunoscut și ca Sfântul Ioan cel Nou Hozevitul, care și‑a încheiat pelerinajul pământesc și s‑a mutat la viața veșnică în ziua de 5 august 1960. Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț s‑a născut în anul 1913, în localitatea Crăiniceni, județul Botoșani, și a primit la botez numele Ilie. În 1916, când sfântul avea doar 3 ani, România a intrat în Primul Război Mondial, cunoscut la noi și ca Războiul pentru Întregirea Neamului. Atunci, tatăl său, Maxim, a fost înrolat pe front, iar mama sa, Ecaterina, din cauza sărăciei și a suferințelor provocate de război, s‑a îmbolnăvit și a murit. Copil fiind, sfântul a crescut în suferință și lipsuri, cunoscând încă din pruncie durerea de a rămâne mai întâi orfan de mamă, iar apoi orfan de tată, când acesta a căzut pe front, luptând pentru împlinirea idealului întregirii României. Rămas orfan, copilul a fost crescut de bunica sa, Maria. După zece ani a trecut la cele veșnice și bunica, iar copilul Ilie a ajuns în grija unui unchi, frate al tatălui său, care, în pofida vremurilor grele de după război, mai ales pentru oamenii simpli de la țară, s‑a îngrijit cu multă osteneală de educația lui și l‑a trimis la școala gimnazială, apoi la liceu, pe care tânărul Ilie le‑a absolvit cu rezultate foarte bune, astfel încât toți credeau că va urma Facultatea de Teologie. Având sufletul curat și înclinat încă din copilărie spre cele sfinte, în vara anului 1933, înainte de a împlini vârsta de 20 de ani, tânărul Ilie a ales să‑și închine viața lui Dumnezeu, intrând în obștea Mănăstirii Neamț. Pe atunci, stareț al mănăstirii era părintele Nicodim Munteanu, viitor Mitropolit al Moldovei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Ca frate de mănăstire, având studiile liceale încheiate și o reală înclinație spre cărturărie, i s‑a încredințat ascultarea de bibliotecar al Mănăstirii Neamț, cea mai veche și mai bogată bibliotecă mănăstirească din țara noastră. A putut astfel să descopere comorile de învățătură ale scrierilor Sfinților Părinți și ale cărților de teologie, pe care le studia cu multă sârguință. La 8 aprilie 1936, în Postul Mare, rasoforul Ilie Iacob a fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamț, primind, potrivit rânduielii călugărești, numele Ioan. În toamna aceluiași an, cu dorul de a călca pe urmele Mântuitorului Hristos, a plecat în pelerinaj la Locurile Sfinte, unde S‑a născut, a pătimit, a murit și a înviat Domnul nostru Iisus Hristos. A rămas în Țara Sfântă, unde s‑a nevoit până la sfârșitul vieții, timp de 24 de ani, între 1936 şi 1960, atât pe Valea Iordanului, cât și în pustiul Hozevei. (…) Iubea privegherile de toată noaptea, deprinzându‑și mintea să cugete neîncetat la cele duhovnicești. Era cunoscut de toți pentru viața sa călugărească foarte aspră, de post, asceză și pază a gândurilor”.

Atmosfera rugăciunii, a liniștii și a vieții ascetice în noul paraclis

De asemenea, ierarhul a transmis mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel referitor la lucrările de amenajare a noului Paraclis al Catedralei Naționale, subliniind că acesta va răspunde nevoilor pastorale ale numărului tot mai mare de credincioși și va fi pus sub ocrotirea Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ și a Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul. „Din încredințarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, am slujit astăzi aici, împreună cu părinții slujitori, la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, în prezența raclei cu un fragment din moaștele Sfântului Cuvios Ioan Iacob, adusă aici, tot prin bunăvoința Preafericirii Sale, spre mângâierea clericilor și a credincioșilor. De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne‑a încredințat să vă transmitem câteva cuvinte despre lucrările care se desfășoară în această perioadă la Catedrala Națională, pentru amenajarea noului Paraclis al Catedralei, situat la cota -11 m și ocrotit de Sfântul Cuvios Ioan Iacob și de Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul. Paraclisul în care slujim în prezent, pe care îl numim Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, a devenit neîncăpător, mai ales în duminici și sărbători, precum și la săvârșirea Tainei Sfântului Maslu. De aceea, nădăjduim ca, odată cu finalizarea lucrărilor, să ne putem ruga împreună în noul paraclis de sub Catedrala Națională, care, prin dimensiunile sale generoase, va putea primi un număr mult mai mare de credincioși. Alegerea hramurilor noului paraclis de sub Catedrala Națională nu este întâmplătoare. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rânduit ca acesta să fie pus sub ocrotirea Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul și a Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, deoarece amândoi acești sfinți au dus o viață de nevoință în peșteri, iar întreaga concepție a acestui paraclis evocă tocmai atmosfera rugăciunii, a liniștii și a vieții ascetice”.