Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul; Sfântul Sfinţit Mucenic Avramie

Sfântul Cuvios Isidor (†449) era egiptean de neam şi rudenie cu Teofil şi Chiril, arhiepiscopii Alexandriei, vieţuind pe vremea împăratului Teodosie cel Mic (408-450). El învăţase multă carte şi era socotit de istoricii din vremea sa un filosof şi desăvârşit îndrumător în înţelepciunea vieţii şi a Sfintelor Scripturi. De tânăr a lăsat slava lumii şi s-a dus ­într-o mănăstire din părţile Pelusiei, unde s-a făcut monah. Fiind hirotonit preot, petrecea o viaţă cu adevărat după Sfânta Evanghelie, povăţuind nu numai pe cei din mănăstirea sa, ci şi pe cei care, iubitori de învăţătură ­fiind, veneau la dânsul. De la Sfântul Cuvios Isidor ne-au ­rămas peste 2.000 de scrisori prin care lumina cu minunate ­cuvinte, pline de folos duhovnicesc, pe oameni, întorcând pe păcătoşi şi întărind pe cei porniţi spre fapte bune. Şi aşa, bine vieţuind şi dumnezeieşte purtându-se, la adânci bătrâneţi s-a mutat în pace la Domnul.