Sfântul Ierarh Iacob Mărturisitorul; Sfântul Cuvios Serapion

Sfântul Iacob (sec. 7) a trăit pe vremea împăratului Constantin al 5-lea Copronim (741-775) şi a îmbrăţişat viaţa monahală de tânăr, înfrânându-se cu postiri, cu privegheri şi cu alte aspre nevoinţe. Se îndeletnicea cu scrierea dumnezeieştilor cărţi, mai întâi luminându-şi mintea cu rugăciunea cea din inimă. S-a învrednicit de treapta episcopiei şi a suferit mult pe vremea prigoanei împăratului Constantin Copronim, cerându-i-se să le­pede cinstirea sfintelor icoane. Nevrând să spună faptul că sfin­tele icoane sunt idoli, a îndurat multe chinuri, izgoniri, întem­niţări, foame şi sete şi multe strâmtorări, dar nimic nu a slăbit tăria dreptei lui credinţe. Şi aşa, întru acele cumplite chinuri şi-a dat fericitul Iacob sufletul său în mâinile Dom­nului.