Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni; Sfântul Mucenic Sinet; Sfântul Ierarh Alexandru, Arhiepiscopul Ierusalimului (Dezlegare la peşte)

Sfântul Ierarh Spiridon era de neam din Cipru şi a trăit pe vremea împăraţilor Constantin cel Mare (306-337) şi Constanţiu (337-361). După moartea soţiei sale a fost ales episcop în Trimitunda, aproape de Salamina, şi pentru că Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor, a fost numit făcător de minuni. În vemea prigonirii creştinilor de către Maximian şi Galeriu, Sfântul a fost prins şi, mărturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept şi i s-a tăiat pulpa stângă. A luat parte la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, fiind unul dintre cei 318 Părinţi care au măr­tu­risit deofiinţimea Persoanelor Sfintei Treimi. Sfântul Ierarh Spiridon a arătat printr-o minune taina Sfintei Treimi, căci, luând o cărămidă, a făcut prin rugăciune ca aceasta să se desfacă în stihiile din care era alcătuită: pământ, apă şi foc. Sfintele moaşte ale Sfântului Spiridon sunt păstrate cu cinste, până astăzi, într-o raclă în insula Corfu. Părticele din sfintele sale moaşte se găsesc şi la Biserica „Sfântul Spiridon”-Nou din Bucureşti, Paraclis patriarhal, precum şi la Biserica „Sfântul Spiridon”-Vechi din Capitală.