„Sfântul Ioan Damaschin: Teologie, Icoană şi Melodie“

Cu ocazia împlinirii a 1.260 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Ioan Damaschin, Patriarhia Antiohiei şi a întregului Orient a organizat în perioada 1-4 decembrie, cu binecuvântarea Sanctităţii Sale Ignatius IV, Conferinţa internaţională de teologie „Sfântul Ioan Damaschin: Teologie, Icoană şi Melodie“.

Structurat în şase secţiuni, „Istorie şi Prezent“, „Biblie şi Liturghie“, „Muzică, Liturghie şi Propovăduire“ „Dogmă şi Icoană“, „Istoria Recepţiei“, „Teologie Contemporană“, evenimentul s-a desfăşurat la Mănăstirea Balamand, fiind organizat de Institutul de Teologie „Sfântul Ioan Damaschin“ din cadrul Universităţii Balamand din Tripoli, Liban, informează BASILICA. Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de părintele profesor dr. Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie din Bucureşti (foto), şi părintele profesor dr. Viorel Sava, decanul Facultăţii de Teologie din Iaşi. În cadrul acestei conferinţe internaţionale au mai conferenţiat: IPS Basilios de Akkar, Arhim Isaac Barakat, pr. Patrick OîGrady, Daniel Ayuch, pr. John Laty, pr. Damaskinos Keedi, pr. Bassam Nassif, pr. Nicolas Abou Mrad, Fadi Georgi, Michel Stavrou, Pablo Argarate, pr. Georges Massouh, Marlene Kanaan, Christos Arambatzis, Karl Pinggera, Ramy Wannous, pr. Nicolas Loudoovikos şi pr. Dimitri Bathrellos. Conferinţa „Sfântul Ioan Damaschin: Teologie, Icoană şi Melodie“ s-a încheiat ieri cu un festival de muzică bizantină. Dogmatist, imnograf şi melod Sfântul Ioan Damaschin s-a născut în Damasc, Siria, în a doua parte a secolului al VII-lea, dintr-o familie nobilă şi bogată, cu funcţii în administraţia fiscală a Siriei. Bunicul său, Mansur, avusese un rol istoric nefericit, acela de a trata capitularea Damascului în mâinile arabilor, la 4 septembrie 635. Tatăl său, Serghie (cu numele arab: Sargun ben-Mansur), a fost consilierul apropiat al califilor Mo-awia (660-680) şi Abd-el Melik. I-a dat fiului său Ioan o educaţie aleasă. Ioan ocupă dregătoria tatălui său, după moartea acestuia, în 690, până în 718, când califul Omar al II-lea porneşte o politică anticreştină. Acesta este momentul în care Ioan Damaschin îşi împarte averea la săraci, îşi eliberează sclavii şi se retrage împreună cu fratele lui adoptiv, Cosma, în Mănăstirea „Sfântul Sava“ din Palestina, unde va rămâne până la sfârşitul vieţii. Este hirotonit preot şi va sluji în Biserica Învierii din Ierusalim. După anul 726, când Leon Isaurul (717-740) a publicat edictul iconoclast, Ioan Damaschin a devenit un atacant activ al ereziei, scriind trei tratate şi a luat parte şi la sinodul anti-iconoclast al episcopilor orientali. A fost cunoscut, mai ales de către teologii secolului al XI-lea, şi ca imnograf şi melod, datorită imnelor compuse de el care s-au răspândit în toată lumea creştină. A murit la Mănăstirea „Sfântul Sava“, în anul 749, unde se află şi azi chilia şi mormântul său, iar opera sa este bogată şi foarte variată. Conţine tratate filosofice, dogmatice, polemice, exegetice, morale, ascetice, omiletice şi imnologie. Lucrarea sa fundamentală este „Izvorul Cunoştinţei“ în trei părţi: Dialectica sau Logica, Despre erezii. Dogmatica rămâne până în zilele noastre un text de referinţă pentru înţelegerea dogmei creştine.