Sfântul Mucenic Polieuct; Sfântul Cuvios Eustratie; Sfântul Ierarh Petru, Episcopul Sevastiei

Sfântul Mucenic Polieuct (†255) a trăit pe vremea împăraţilor Deciu (249-251) şi Valerian (253-260) şi era ostaş în Meletina Armeniei. Nu de multă vreme, ieşise poruncă împărătească pentru prinderea tuturor creştinilor şi silirea lor să se lepede de Hristos şi să se închine idolilor. Fericitul Polieuct era de curând creştinat şi ardea de dorinţa de a mărturisi şi de a-şi vărsa sângele pentru Domnul Hristos. Îndată ce a fost prins, el a mărturisit cu îndrăzneală credinţa cea adevărată, fiind supus la nenumărate chinuri. Şi i se făgăduiau funcţii înalte şi multă cinste de către dregător, care era socrul său, şi-l rugau soţia şi copiii lui, cu lacrimi fierbinţi, să se lepede de Hristos, ca să nu fie omorât. Dar Sfântul Polieuct a rămas tare şi neschimbat în mărturisirea credinţei lui, motiv pentru care a fost osândit la moarte prin decapitare. Mergând spre locul de osândă, îi îndemna pe toţi să se lepede de idoli şi să creadă în Hristos. Primindu-şi sfârşitul prin sabie, trupul său a fost luat în taină de creştini şi îngropat cu cinste în pământul ţării sale.