Sfântul Nectarie cinstit la Mănăstirea Radu Vodă
Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti şi-a sărbătorit sâmbătă, 9 noiembrie, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, cel de-al doilea hram. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
Cu ocazia hramului, racla cu părticica din moaştele Sfântului Ierarh Nectarie, ce se află în biserica mănăstirii, a fost scoasă în procesiune şi aşezată într-un baldachin special amenajat, unde sute de credincioşi, din Bucureşti şi nu numai, au venit ca să îi aducă cinstire şi să se roage.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul a vorbit credincioşilor despre viaţa sfântului, subliniind alesele virtuţi cu care acesta a reuşit să se facă bineplăcut lui Dumnezeu şi oamenilor. „Sfântul Ierarh Nectarie a avut o viaţă plină de smerenie, iubind pe Dumnezeu mai presus de viaţa sa şi căutând întotdeauna să slujească oamenilor. Viaţa sa ne învaţă pe fiecare dintre noi cum trebuie să îi tratăm pe cei care suferă de invidie împotriva noastră, pe cei care suferă de răutate, pe cei care ne batjocoresc sau ne strică numele cu vorbe urâte şi cu neadevăruri. Sfântul Ierarh Nectarie este un model de răbdare, amintindu-ne de răbdarea pe care Iov a avut-o. Poate că mai sunt şi alţii care au răbdare în suferinţă, dar acest sfânt ne învaţă că răbdarea preţuită de Dumnezeu este cea a nedreptăţilor şi a suferinţelor, fără a cârti sau a judeca. Invidia şi răutatea celor care l-au înconjurat pentru purtarea sa cea bună, pentru darul lui Dumnezeu de a vorbi oamenilor frumos şi pentru viaţa sa curată, nu le-a răsplătit cu vorbe de judecată, cu mânie, ci cu rugăciune şi punându-şi nădejdea în bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu“, a spus Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul.
Mănăstirea Radu Vodă a primit hramul Sfântului Nectarie în anul 2002, cu ocazia aducerii unei părticele din trupul neputrezit al Sfântului Ierarh Nectarie de la Mănăstirea „Sfânta Treime“ din insula Eghina, Grecia, unde se află mormântul sfântului. Acesta a trăit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului trecut, iar la scurt timp de la trecerea sa la cele veşnice, foarte mulţi oameni s-au vindecat în urma rugăciunilor aduse lui sau după ce s-au atins de sfintele sale moaşte sau de obiecte care i-au aparţinut. Dragostea şi evlavia poporului au convins Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei să îl treacă în rândul sfinţilor în 1961. De atunci, nenumăraţi credincioşi din întreaga lume au început să se roage acestuia pentru grabnicul ajutor pe care îl arată multora.