Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, cinstit la Schitul Berzunţi

Mulţime de credincioşi, alături de pelerini din toată ţara, s-au rugat miercuri, 20 iulie 2016, la hramul schitului de la Berzunţi, al cărui patron spiritual este Sfântul Proroc Ilie.

În ziua de prăznuire a Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, la metocul chiriarhal de la Berzunţi, pe Dealul „Trei hotare“, „Carmelul“ băcăuan, cum l-a denumit Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, au urcat preoţi din protoieriile Oneşti şi Moineşti, în haină de sărbătoare, împreună cu preacuvioşi părinţi, şi au înălţat rugăciune alături de chiriarhul acestei eparhii. Părintele Costel Mareş, protopop de Moineşti, şi părintele Ioan Bârgăoanu, protopop de Oneşti, au fost purtători ai mesajului tuturor preoţilor şi credincioşilor pentru Înaltpreasfinţitul Ioachim, dăruindu-i florile recunoştinţei şi felicitându-l la acest moment de sărbătoare. La finalul Sfintei Liturghii, a fost evocată viaţa Sfântului Proroc Ilie prin rostirea de către tineri a poemelor scrise de Arhiepiscopul Ioachim. Înaltpreasfinţia sa a mulţumit tuturor şi a rostit un cuvânt de învăţătură. „Să transfigurăm timpul! Aici, pe munte, am venit pentru transfigurare, să trăim timpul lui Dumnezeu în Liturghie. Să ieşim din timpul acesta convenţional ce se măsoară cu ceasul, timp pe care noi de multe ori îl pierdem. Să ne urcăm pe o colină, pe un munte, să privim spre cer şi să vedem că timpul lui Dumnezeu nu fuge! Noi trebuie să fugim, iar alergarea noastră să fie spre Dumnezeu. Acesta este un munte al îndumnezeirii, pentru că de aici nu putem pleca decât spre Dumnezeu. Însă nimic nu vine de la sine, de aceea trebuie să fim într-o continuă mişcare spre Împărăţia lui Dumnezeu“, a subliniat IPS Ioachim. În jurul anului 1809, preotul Vasile, mai târziu călugărit cu numele de ieromonahul Varnava, împreună cu localnicii din împrejurimi, a ridicat schitul care astăzi a devenit Mănăstirea „Sfântul Sava“ - Berzunţi. Părintele protosinghel Arsenie Voaideş este ctitorul acestui schit, pe care l-a înfiinţat din dorinţa ca monahii ce vor să trăiască o viaţă spirituală mai adâncă, departe de tumultul satului, să aibă un adăpost şi un locaş de închinare.